Greutatea nedorita este greu de pierdut, si chiar mai greu de pastrat rezultatul, iar caderile si foamea cronica sunt o problema aparte. Daca acest lucru va suna familiar, va confruntati cu capcanele creierului.

Dietele, antrenamentele si numararea caloriilor nu se afla in prioritatile sale. Hai sa aflam cum anume impiedica creierul pierderea in greutate si cum sa “ocolim” capcanele sale, pastrandu-va sanatatea si silueta subtire.

1. Hormonii de satietate/fome si “limitatorul de slabit”

Principala sarcina a corpului nostru este supravietuirea. Iar pentru viata avem nevoie de hrana. În primul rand, aceasta este o sursa de substante vitale care sustin si regleaza activitatea tuturor celulelor, organelor si sistemelor corpului. Și, in al doilea rand, este o sursa de energie. Prin urmare, procesele asociate cu ingestia de alimente, creierul are un “cont special”.

În primul rand, creierul evalueaza balanta noastra energetica – diferenta dintre energia care intra si cea pe care o cheltuim.

Hipotalamusul, o mica parte a creierului care controleaza homeostazia (autoreglarea organismului, inclusiv metabolismul) si activitatea neuroendocrina (interactiunea dintre psihic si hormoni), esteresponsabil de contabilizarea echilibrului energetic.

Pentru a facilita reglarea alimentelor, hipotalamusul are doi ajutoare: “hormonul satietatii” leptina si “hormonul foamei” grelina.

Cumpara din magazin:

Cum “functioneaza” satietatea si foamea?

Hormonul satietatii, leptina, este produs de celulele adipoase. Acestea sunt locul unde sunt stocate cele mai multe calorii si unde este mai eficient sa stocam energie pentru a o folosi ulterior.

VEZI ȘI:

Suferi de dureri de cap frecvente? Afla ce le poate cauza!

Asadar, nivelurile de leptina sunt ca un indicator de combustibil pentru hipotalamus. Iar atunci cand slabim, stratul de grasime scade. Iar hipotalamusul isi da seama foarte repede: ceva nu este in regula, nu primim suficienta hrana, devenim mai slabi!

Prin urmare, atunci cand concentratia de leptina scade, organismul activeaza producerea “hormonului foamei” grelina. Acesta este produs de celulele mai multor organe interne in acelasi timp: plamani, rinichi, pancreas, intestine si chiar si de hipotalamusul insusi.

Asa se ajunge la o senzatie puternica de foame. Dar daca problema ar fi fost doar el ..

Cum ne impiedica creierul sa slabim si ce putem face in acest sens?

Teoria greutatii setate: de ce ne ingrasam rapid dupa ce am slabit?

Hipotalamusul nu este atat de simplu. Oamenii de stiinta au observat de mult timp un model: la adulti, greutatea corporala ramane la un nivel relativ stabil pentru o perioada lunga de timp. Și chiar si dupa o pierdere intensa in greutate, organismul se “regaseste” rapid, revenind la greutatea obisnuita.

Cumpara din magazin:

În acest context, oamenii de stiinta au dezvoltat conceptul de “set point”. Acesta afirma ca hipotalamusul nostru este setat sa mentina un anumit procent de strat de grasime, care se formeaza in copilaria timpurie pe fondul geneticii, al dezvoltarii intrauterine si al alaptarii. Acesta este motivul pentru care mai mult de 80% dintre persoanele care slabesc revin in cele din urma la greutatea “initiala”.

VEZI ȘI:

Despre ce boli iti pot vorbi picioarele tale?

Cu toate acestea, un studiu recent noteaza, de asemenea, ca aceste ” puncte de referinta” ale greutatii pot fi mai multe de-a lungul vietii: norma initiala se poate schimba odata cu nasterea copiilor, menopauza, bolile si stilul de viata care contribuie la obezitate.

Da, obezitatea. Ceea ce este interesant in legatura cu conceptul de “set point” este ca creierul nostru nu este impotriva cresterii ingreutate.

Hipotalamusul incearca sa mentina un anumit interval de procentaj de grasime. Iar daca pierdem in greutate, acesta ne activeaza foamea cu un comportament de cautare, astfel incat sa gasim rapid alimente dense in calorii si sa “formam inapoi” caloriile lipsa pe care organismul le stocheaza in grasimea corporala.

Dar daca luam in greutate, hipotalamusul nu vede acest lucru ca pe o problema: “kilogramele in plus” pentru creierul nostru nu sunt deloc in plus, ci “in rezerva”, in cazul unei eventuale situatii de foamete in viitor.

Mai mult, daca traim mult timp cu excesul de greutate, acesta devine treptat chiar “norma”: setarile de baza sunt perturbate in directia cresterii procentului de grasime.

Cum sa rezolvam problema?

Expertii in domeniul fiziologiei si cercetatorii conceptului de “set point” noteaza: nu totul este atat de fatal, puteti foarte bine sa va schimbati “norma”.

VEZI ȘI:

Pete pe piele: 9 cauze ale acestora si ce trebuie sa faci

Pentru a face acest lucru, este important sa intelegeti: creierul dumneavoastra lucreaza impotriva dumneavoastra. Prin urmare, trebuie sa aveti rabdare si sa actionati treptat: o pierdere in greutate eficienta si pe termen lung necesita timp si o dieta competenta.

Timp. Pierderea in greutate nu trebuie sa fie rapida. Potrivit cercetatorilor, cea mai buna optiune este sa nu pierdeti mai mult de 10% din greutatea corporala intr-o perioada de raportare (sase luni pana la un an).
Dieta. Este extrem de important ca dieta sa ramana echilibrata: organismul trebuie sa continue sa primeasca toate proteinele, grasimile si carbohidratii, vitaminele si mineralele necesare.

De dragul unor rezultate rapide, multi stau la diete restrictive stricte. Dar acest lucru nu ajuta: organismul recupereaza rapid, iar stresul datorat privatiunilor bruste provoaca, crize de supraalimentare.

Solutia optima este sa slabesti sub controlul unui nutritionist, cu o dieta gandita in prealabil si controlul raportului de calorii, proteine, grasimi si carbohidrati.

2. Reducerea activitatii: adaptare metabolica

O alta capcana a creierului pe drumul spre slabire – probleme cu schimbul de energie. Pentru o pierdere in greutate de calitate, este necesar nu numai sa se reduca cu atentie numarul de calorii, ci si sa se faca miscare mai activa. Iar acest lucru este exact ceea ce nu vreti sa faceti si, din nou, creierul nostru viclean este de vina.

Doua studii au aratat ca persoanele care au slabit si incearca sa isi mentina noua greutate au o cheltuiala energetica mai mica . Acest fenomen se numeste adaptare metabolica: corpul nostru se adapteaza la un metabolism necunoscut, cu rezerve de energie mai mici (pentru ca am distrus o parte din stratul de grasime unde ar trebui sa fie depozitata). Ca urmare, organismul incearca sa foloseasca mai putina energie pentru a conserva rezervele ramase si pentru a castiga altele noi cat mai repede posibil.

Mai mult, creierul interfereaza in mod direct cu capacitatea noastra de a face exercitii fizice. Un studiu a constatat ca adaptarea metabolica reduce motivatia creierului pentru activitatea fizica.

Devenim mai lenesi si ne straduim inconstient sa adoptam un stil de viata sedentar. Poate ca schimbarile in sistemul de dopamina – principalul neurotransmitator-activator al sistemului nervos, care este responsabil, printre altele, de motivatie si de activitatea motorie – joaca un rol in acest sens.

În acelasi timp, sistemul dopaminergic, care este strans legat de hipotalamus, incurajeaza la noi pofta de alimente grase calorice, ceea ce face dificila mentinerea noii greutati scazute.

Cum sa abordam problema?

Adaptarea metabolica este un fenomen temporar, efectele sale se diminueaza treptat daca continuati sa respectati in mod constant noile modele de alimentatie si de activitate.

Problema motivatiei pentru activitatea motorie poate fi rezolvata independent. De exemplu, alegeti activitati fizice care va intereseaza si va aduc placere in sine, nu doar de dragul pierderii in greutate: dans, ciclism, echitatie si alte hobby-uri in miscare.

3. Creierul si flora intestinala

Oamenii de stiinta au descoperit ca senzatia de satietate depinde si de bacteriile din intestinele noastre. S-a dovedit ca microbiomul intestinal afecteaza eliberarea hormonului de satietate leptina si transmiterea semnalelor sale catre hipotalamus.

Iar senzatia de satietate vine la noi cu intarziere. Un grup de cercetatori a descoperit ca, la numai 20 de minute dupa ce a mancat, bacteriile speciale din intestin incep sa produca proteine care stimuleaza producerea hormonului de satietate. De aceea, nu ne putem opri intotdeauna la timp si sa continuam sa mancam.

Cum sa rezolvam problema?

Cercetatorii le recomanda celor carora le place sa alerge mai mult sa astepte pur si simplu 20 de minute dupa ce au mancat si sa asculte cum se simt . Cel mai probabil, sunteti deja destul de satui, dar semnalul catre creier nu a ajuns inca.

Din pacate, acest lucru nu functioneaza intotdeauna. Oamenii de stiinta au mai descoperit ca, uneori, intestinul produce bacterii patogene care blocheaza senzatia de satietate si, dimpotriva, stimuleaza foamea, provocand un comportament alimentar nesanatos.

Prin urmare, daca va simtiti in mod constant foame dupa ce mancati si nu va puteti satura, ar trebui sa consultati un gastroenterolog: problema poate fi rezolvata prin selectarea prebioticelor, probioticelor, antibioticelor si prin schimbarea dietei.

4. Pierderea in greutate si stresul

În cele din urma, procesul de pierdere in greutate este grav afectat de starea psihologica.

Schimbarea dietei, activitatea fizica nefamiliara, adaptarea metabolica si cresterea apetitului – toate aceste fenomene in sine provoaca disconfort.

Dar daca la acestea se adauga o toleranta scazuta la stres, o anxietate ridicata si ingrijorari puternice cu privire la propria subtirime, problema se intensifica.

Oamenii de stiinta au dovedit ca hormonul stresului, cortizolul, stimuleaza apetitul si ne incurajeaza sa consumam alimente calorice bogate in grasimi si zahar.

De cele mai multe ori, din cauza stresului, clacam si mancam in exces. Mai mult, acest fenomen ne prinde intr-un cerc vicios:

Sunt suparat, voi manca prajituri.
Am mancat prajitura, iar acum ma simt rusinat si vinovat ca am clacat.
Acum sunt si mai suparat, vreau din nou dulciuri si grasime – voi manca tort.

Cum sa rezolvam problema?

Trebuie sa nu ne mai invinovatim pentru crize. Viata noastra este plina de evenimente stresante si nu este intotdeauna posibil sa facem fata emotiilor negative. Daca ati cedat – doar acceptati acest fapt, nu va reprosati si reveniti calm la dieta obisnuita, nu cedati la vinovatie.

Dar, din pacate, acest lucru nu este intotdeauna suficient. Adesea intalnim la pacienti supraalimentarea nervoasa (compulsiva): aceasta este o tulburare alimentara care chinuie oamenii de ani de zile si se bazeaza pe probleme psihologice individuale.

Daca vi se intampla acest lucru, merita sa consultati un psihoterapeut si sa lucrati la fondul personal al tulburarii.

Tu cu ce capcane cerebrale in pierderea in greutate te-ai intalnit? Împartaseste-ti experienta in comentarii!

VEZI ȘI:

Efectele uleiului esential de trandafir asupra pielii, depresiei si hormonilor