Vitamine | mg | Minerale | mg |
Vitamina C | 160,1 | Potasiu, K | 609 |
Vitamina B3 | 1.824 | Magneziu, Mg | 160 |
Vitamina B2 | 0,471 | Calciu, Ca | 405 |
Vitamina B5 | 0,409 | Fosfor, P | 106 |
Vitamina B6 | 0,348 | Fier, Fe | 17.45 |

Conținut articol
Cum se utilizează exact și sub ce formă
Cimbrul recoltat la începutul înfloririi (tulpinile înflorite sunt separate de lăstarii lemnoși și rezistenți) este medicinal. Proaspăt cules și uscat are un miros persistent și un gust ușor picant, picant, cu o notă de amărăciune. Iarba de cimbru se folosește la prepararea de extracte lichide sau decoctări, infuzii sau tincturi.
Ceaiul de cimbru este, de asemenea, folosit în scopuri medicinale. Cimbrul este utilizat extern în băi aromatice, comprese, loțiuni și gargară[3].
Proprietăți medicinale
Planta de cimbru conține derivați fenolici de terpene (timol, carvacrol, pinen, cymol, borneol, linelool), acid timic, taninuri, flavonoide, triterpene, acizi organici și amăreală.
Iarba de cimbru conține uleiuri volatile (care includ terpenele linalol și terpineol, borneol, timol, carvacrol), flavonoide, acizi ursolic și oleic, amăreli, gumă și taninuri[9].
Este utilizat ca expectorant, analgezic, antibacterian, antihelmintic și ca stimulent gastric. Se folosește în bronșite, pneumonii, bronșiectazii. Ca analgezic în tratamentul radiculitelor și nevritelor, în afecțiuni ale articulațiilor, ale sistemului muscular și ale trunchiurilor nervoase periferice[3].
În medicina oficială
Preparate de farmacie pe bază de cimbru:
Timol (sub formă de pulbere), care include crenguța de cimbru. În cazul ankylostomidozei (infestare cu helminți) se prescrie 1 g la fiecare sfert de oră, în prize cvadruple, pe stomacul gol.
Timolul distruge paraziții (viermele de păr, ankylostoma, necuratul american, diverse ciuperci) și ameliorează durerea. Timol este contraindicat în cazul funcției cardiace decompensate, bolilor renale și hepatice, ulcer gastric și duodenal, sarcină.
O soluție slabă de Timol dezinfectează cavitatea bucală. Ca analgezic și antiseptic, timolul este utilizat în stomatologie.
Extract de cimbru (lichid). Folosit ca expectorant și analgezic. Eficient și în sciatică și nevroze.
Pertussin (sub formă de sirop). Prescris copiilor câte o lingură de desert la tuse convulsivă, iar adulților câte o lingură ca medicament expectorant de trei ori pe zi[9].

În medicina populară
Ca antibiotic gastric și ca expectorant, cimbrul pentru tuse se folosește sub formă de infuzie: o lingură de materie vegetală se toarnă 400 ml de apă clocotită. Se lasă la infuzat timp de 10 minute și se bea câte o lingură de până la trei ori pe zi.
Este recomandat sub formă de infuzie pentru reducerea sucului gastric pe fond de balonare, în lipsa poftei de mâncare și ca antihelmintic în aceeași manieră ca și infuzia de cimbru[9].
Ceaiul de cimbru este prescris pentru afecțiuni intestinale, boli pulmonare și ale căilor urinare, digestie încetinită, fermentație în intestine, balonări și colici, atonie gastrică (o încălcare a funcției sale motorii), astm bronșic, tuse convulsivă, viermi intestinali, ca diuretic, pentru tulburări de somn, nervozitate și alcoolism.
Pentru a prepara ceaiul de cimbru, se fierbe o lingură de flori și frunze de cimbru în 200 ml de apă clocotită. Se lasă la infuzat și se bea în înghițituri mici, până la două pahare pe zi.
În catarul gastro-intestinal se prepară infuzie: o lingură amestec de plante de cimbru, frunze de melisă, frunze de clementină și frunze de căpșuni sălbatice (în proporție de 1:4:5:10) infuzate în 300 ml de apă clocotită, se strecoară și se iau 100 ml de trei ori pe zi.
În cazul catarului aparatului respirator se prepară o lingură de amestec de plante din frunze de cimbru, oregano și căpșun (în proporție de 2,5:2,5:5) în 400 ml de apă clocotită, se lasă să stea, se strecoară și se iau două linguri la interval de trei ore.
Cimbrul contra alcoolismului: în alcoolismul cronic este eficient decoctul de 7% de plantă de cimbru, care se ia câte 50 g de două ori pe zi, timp de 2-4 luni[10].
Pentru copii ( în caz de tuse convulsivă, sub formă de decoct sau infuzie) se administrează, în funcție de vârsta copilului, câte o linguriță sau lingură de desert, călduță, de până la 4 ori pe zi. Infuzia se prepară în doză de: 10 g de plantă de cimbru la 200 ml de apă clocotită[11].
În cazul tusei umede se recomandă un ceai de plante: se amestecă câte o lingură de semințe de anason, frunze de eucalipt, flori de mușețel și mușețel, mușchi islandez, cimbru și 2 linguri de frunze de mama și mama vitregă.
O lingură cimbru se infuzează în 200 ml de apă clocotită, apoi se fierbe timp de o jumătate de oră la baie de apă. Se răcește și se strecoară. Se toarnă lichidul rezultat apă fiartă până la un volum de 0,2 litri și se bea un sfert de cană de trei ori pe zi, timp de cel puțin șase luni.
În cazul bronșitei cu tuse umedă prelungită, preparați o lingură de semințe de anason, flori de măceș, rădăcină de lemn dulce și 1,5 linguri de cimbru.
Fierbeți o lingură de material vegetal cu apă clocotită (200 ml). Se fierbe timp de un sfert de oră, apoi se răcește și se strecoară. Se diluează un decoct concentrat la un volum de 0,2 litri de apă fiartă. Beți 50 ml de trei ori pe zi, luând infuzia între mese.
În tulburările de somn, este util un ceai (se folosește și ca sedativ): se prepară un decoct din fructe de păducel și măceș, floare de tei și plantă de cimbru, în proporție de 2:4:2:5[5].
În medicina orientală.
Printre rețetele lui Avicenna, este recomandat ca parte a unei colecții, ca remediu pentru “zdrobirea și îndepărtarea blândă și delicată a pietrelor la rinichi”. Se sugerează să se amestece în părți egale levănțică, cimbru, frunze și fructe de căpșun, melisă, mentă și iarbă de pisică. Amestecul se prepară și se bea sub formă de ceai[3].
În cercetările științifice
Interesul științific pentru cimbru și proprietățile sale a persistat din cele mai vechi timpuri până în prezent.
Lucrările cercetătorilor M. Hotta, R. Nakata, M. Katsukawa etc.[12] sunt consacrate studiului aprofundat al componentei uleiului esențial de cimbru, carvacrolul.
Э. M. A. Daukan și A. Abdullah au analizat valoarea medicinală a plantei de cimbru, subliniind efectele antioxidante și antibacteriene ale plantei[2].
Bubenchikova V. N. și Starchak Y. A. au evaluat efectul antiinflamator care decurge din utilizarea cimbrului Pallas grass. Aceiași autori descriu componentele minerale și aminoacizii (în caracteristici calitative și cantitative) conținute în flori.
De asemenea, în lucrarea lui Bubenchikova V. N. și Starchak Yu. A. este abordată problema activității farmacologice a diferitelor specii de cimbru. [13],[14],[15].
Descrierea cimbrului ca o cultură aromatică și condimentară este scopul studiului lui Anischenko I. E., Kucherova S. V., Zhigunov O. Ю.[16].
La gătit
Uleiul esențial de cimbru este utilizat în industria conservelor și a băuturilor alcoolice. În bucătărie este un condiment utilizat pe scară largă în murături, marinade, în prepararea mâncărurilor din carne și pește. Ca condiment, conferă o notă condimentată și la gustări și mâncăruri principale.
Brânză la cuptor cu cimbru
Pentru a pregăti acest aperitiv original, veți avea nevoie de: un pachet de brânză tofu (varietăți ușor sărate), o lingură de cimbru proaspăt tocat, o jumătate de lingură de ulei de măsline, sare și piper negru proaspăt măcinat, o jumătate de ardei roșu iute, tăiat și curățat de semințe, pâine albă proaspătă pentru servire.
Preîncălziți cuptorul la foc mediu. Așezați brânza pe o foaie de pergament și presărați cimbrul tocat. Se stropește cu ulei de măsline și se asezonează cu sare și piper negru măcinat, după gust. Coaceți brânza în cuptor timp de aproximativ 10 minute, (până când amestecul începe să se topească). Se servește cu ardei roșu tăiat felii și felii de pâine albă[17].

În cosmetica
Uleiul esențial de cimbru este folosit în șampoane pentru a întări părul. Are un efect benefic asupra pielii cu probleme, predispuse la iritații și inflamații, ceea ce îl face o componentă indispensabilă a cremelor și loțiunilor.
Uleiul esential este folosit nu numai în industria parfumurilor și a cosmeticelor, ci și în fabricarea săpunului. Este o componentă a pastelor de dinți și a elixirelor medicinale, care au proprietăți bactericide pronunțate[4].
Lucruri interesante despre cimbru
În Grecia antică, la Roma și în timpul Evului Mediu, era asociat cu puterea și curajul.
Exista o vorbă printre greci: “Miroase a cimbru”. Acest lucru însemna că persoana în cauză era un individ grațios, rafinat și aristocrat.
A fost folosit pentru procesul de mumificare în Egiptul antic. Sicriul umplut cu cimbru a fost o garanție pentru trecerea în siguranță și cu succes la viața următoare.
În epoca medievală, crenguțele de cimbru erau ascunse sub pernă. Se credea că alungă coșmarurile și aduce vise plăcute.
În tradiția culturală britanică, era asociat cu tărâmul zânelor și al spiridușilor. În Visul unei nopți de vară al lui Shakespeare, cimbrul este menționat ca fiind patul pe care a dormit regina zânelor, Titania.
Mierea Hymettus este un tip special de miere obținută din polen și nectar colectate din plantele care cresc pe Muntele Hymettus din Grecia.
Contraindicații ale cimbrului
Cimbrul poate provoca reacții alergice complicate la persoanele cu intoleranță individuală. Înainte de a folosi planta în scopuri medicinale, ar trebui făcut un test simplu: spălați-vă încheieturile mâinilor cu infuzie. Dacă în decurs de o oră de la aplicarea lichidului nu apare nicio iritație pe piele, se pot continua procedurile de aplicare externă.
Planta este contraindicată în sarcină, la fel cum este periculos pentru cei cu patologii și boli renale, ulcer gastric și [12] duodenal.
Majoritatea medicilor consideră că această plantă, atunci când este folosit corect, este mult mai eficient decât alte antiinflamatoare, dar nu trebuie folosit la nesfârșit, deoarece poate provoca hipotiroidism (activitate slăbită) al glandei tiroide.”[11].

Cum se cultivă cimbru
Planta face parte din categoria celor care iubesc căldura. Metoda de reproducere este însămânțarea, principala condiție pentru obținerea răsadurilor este umiditatea crescută a solului.
Plantele adulte sunt slab adaptate la umiditate. Lipsa luminii și a căldurii afectează în mod negativ rata de germinare și duce la o reducere suplimentară a uleiului esențial din materia primă.
Terenul pentru cimbru este arat la o adâncime de 0,3 m. În lunile de toamnă, solul arat este cultivat. La începutul primăverii, solul se ară din nou și se însămânțează semințele (adâncimea de semănat de 1 cm), păstrând distanța între rânduri la 0,5 m. Rata de însămânțare este de aproximativ 70 g de seminte la 100 mp.
Înainte de semănat, solul se fertilizează cu îngrășăminte organice. Înflorirea și formarea fructelor are loc în al doilea an de viață al plantei. Culturile trebuie curățate periodic de buruieni, solul de pe parcelă trebuie discuit și arat[4].
Cimbrul tolerează perfect iernatul sub zăpadă, necesită udare moderată și acceptă bine ca îngrășământ compostul și făina de oase. Când planta a înflorit, este indicat să se taie arbuștii cu 2/3. Pe vreme caldă, udarea se face cel mai bine sub rădăcină.[5].
Se recoltează în timpul sezonului de înflorire (mijlocul verii). Ierburile proaspăt tăiate pot fi transformate în uleiuri esențiale sau uscate. Se usucă într-un loc cu acces adecvat la aer proaspăt, sub un adăpost, întinzând planta în strat subțire și amestecând ocazional.
Uscarea corectă a cimbrului este determinată de gradul de fragilitate a tulpinilor uscate. Iarba uscată este tăiată și curățată de tulpinile grosiere. Termenul de valabilitate al materiei prime este de până la 2 ani[6].
Scarlatina la copii: ce este, cum se previne și cum se tratează
Cum să scapi de febră la copii în mod natural și sigur
Febra la bebeluși: ce trebuie să știi și cum să acționezi
Este posibil să aveți simptome de sarcină, dar rezultate negative la testele de sarcină?
Carne de curcan: beneficii și rețete
Curcanul ocupă un loc binemeritat în topul celor mai populare cinci tipuri de carne. Este,…