Migrena abdominală: cauze, simptome, tratament

Migrena abdominală este o tulburare paroxistică idiopatică caracterizată prin episoade de durere abdominală centrală cu durata de 1-72 de ore. Atacul de durere este însoțit de fenomene dispeptice, vasomotorii. Migrena abdominală este diagnosticată pe baza simptomatologiei clinice, după excluderea unei posibile patologii cauzale din organele gastrointestinale, rinichi, creier.

Tratamentul implică măsuri menite să amelioreze durerea abdominală (AINS, analgezice combinate, triptani, antiemetice) și terapie în perioada interparoxistică (medicație profilactică, respectarea regimului, excluderea factorilor declanșatori).

Ce este migrena abdominală

Termenul de “migrenă abdominală” (AM) a fost folosit în neurologie încă din 1921. Deoarece această patologie apare cu precădere la copii și adolescenți, a fost clasificată anterior ca sindrom periodic al copilăriei. Ulterior, s-a descoperit că afecțiuni similare pot fi întâlnite și la pacienții adulți.

Conform Clasificării Internaționale a Cefaleei din 2013, migrena abdominală este clasificată ca fiind un “sindrom episodic care poate fi combinat cu migrena”.

Conform diferitelor date, migrena abdominală apare la 2-4% dintre copii. În cele mai multe cazuri, debutul bolii are loc la vârsta de 2-10 ani, cu manifestări clinice de vârf la 10-12 ani. Raportul dintre fete și băieți până la vârsta de 20 de ani este de 3:2, femeile fiind de două ori mai bolnave decât bărbații la o vârstă mai înaintată.

Șaptezeci la sută dintre copiii cu AM suferă de cefalgie migrenoasă clasică mai târziu în viață.

Cauze

Cauzele exacte nu au fost stabilite, fiind suspectată o etiologie multifactorială. Numeroase observații ale pacienților cu AM au arătat rolul important al aspectelor psihologice: caracteristicile copilului și ale părinților, relațiile familiale.

Copiii agitați, excitabili, cu sensibilitate crescută la durere și disconfort sunt predispuși la această boală. Situația este agravată de psihicul instabil al părinților (în special al mamei) – riscul de nevroză maternă este ridicat în familiile cu copii cu AM.

65% dintre cei afectați au un părinte afectat de migrene, ceea ce sugerează o predispoziție ereditară. Rezumând constatările, mulți cercetători cred că migrena abdominală apare sub influența factorilor psihologici împotriva unei predispoziții determinate genetic. Factorii declanșatori ai unui paroxism de migrenă sunt:

• Supraîncărcare psiho-emoțională și fizică. Emoții negative sau pozitive puternice, tensiune psihologică în timpul unui discurs, examene etc. De asemenea, poate exista un istoric de meteosensibilitate. Lipsa somnului și efortul fizic excesiv pot provoca, de asemenea, un atac.
• Consumul de anumite alimente. La un număr de pacienți, paroxismele sunt asociate cu consumul de pește gras, ciocolată, nuci, a căror excludere duce la o reducere a frecvenței episoadelor de durere abdominală.

Patogeneză

Mecanismul AM nu este stabilit și nu există un substrat morfologic pentru această boală. Tulburările sunt de natură funcțională, legate de existența unor interacțiuni directe între SNC și tractul gastro-intestinal datorită dezvoltării lor din aceleași țesuturi embrionare.

Una dintre principalele ipoteze patogenetice sugerează următorul mecanism pentru dezvoltarea paroxismelor abdominale: stresul crește activarea SNC, există o eliberare crescută de neuropeptide și neurotransmițători, ceea ce duce la dereglarea nervoasă, autonomă și vasculară a tractului gastrointestinal.

Potrivit cercetătorilor, întreruperea unei reglări adecvate duce la hipersensibilitatea receptorilor intestinali, din cauza căreia distensia intestinală obișnuită provoacă hiperimpulsie la nivelul măduvei spinării și, mai departe, de-a lungul căilor ascendente, la nivelul structurilor cerebrale.

Apariția ulterioară a paroxismelor se datorează reținerii memoriei de urme cu mecanismul patologic al durerii fixat la nivel cerebral.

Simptomele migrenei abdominale

Migrena se caracterizează prin paroxisme tranzitorii de durere abdominală, intercalate de intervale asimptomatice care durează câteva săptămâni sau luni. Durerea abdominală de intensitate moderată sau severă este localizată în regiunea perinuchală, în 16% din cazuri este difuză. Durerea abdominală este caracterizată ca fiind surdă la majoritatea pacienților.

Sindromul durerii apare cu anorexie, greață, vărsături și diaree. Durerea afectează în mod negativ capacitatea copilului de a desfășura activitățile normale ale vieții. Comportamentul pacientului depinde de vârsta lor: copiii mai mici sunt obraznici și cerșesc în brațe, copiii mai mari preferă să stea culcați și nu pot merge la școală. Reacțiile vasomotorii sunt tipice: piele palidă (în 5% din cazuri, hiperemie), extremități reci.

În 75% din cazuri, migrena abdominală apare dimineața. Uneori, apariția sa este precedată de fenomene prodromale sub formă de anorexie, modificări comportamentale sau ale dispoziției. Durata atacului variază de la 1 oră la 3 zile, cu o medie de 17 ore. Este caracteristică dispariția durerii în timpul somnului. Frecvența paroxismelor variază de la 2 la 200 pe an.

Majoritatea pacienților au migrenă abdominală lunar, cu un număr mediu anual de 14 atacuri. Numărul paroxismelor de migrenă cefalică care apar între sau în același timp cu atacurile abdominale crește în timp.

Complicații

Migrena abdominală cu o frecvență ridicată a atacurilor face dificilă participarea copiilor preșcolari la grupurile de copii, îi face pe școlari să lipsească de la cursuri. Sindromul durerii are un impact negativ asupra psihicului copilului și este periculos pentru formarea asteniei, neurasteniei, a calităților depresive, ipohondre de caracter.

Complicațiile grave apar din cauza diagnosticului greșit al AM ca fiind o infecție intestinală, un abdomen acut. Terapia antibiotică inadecvată provoacă dezvoltarea disbiozei intestinale. Intervenția chirurgicală pentru patologia abdominală acută supradiagnosticată implică o perioadă lungă de recuperare și poate avea o serie de complicații chirurgicale.

Diagnostic

Dificultățile de diagnosticare sunt legate de nespecificitatea simptomatologiei, de similitudinea acesteia cu manifestările unui număr de boli gastrointestinale, de slaba conștientizare a pediatrilor cu privire la existența variantei abdominale a migrenei. La prezentarea inițială, în timpul diagnosticării, este necesar să se confirme doar caracterul funcțional al sindromului de durere, ceea ce necesită o investigație atentă pentru tulburări anatomice, neoplazice, inflamatorii ale organelor gastrointestinale. Lista de investigații recomandate include:

• Examinare generală. Efectuat de un pediatru, gastroenterolog. Absența semnelor de afectare gastrointestinală este caracteristică. Limba este clară, palparea epigastrului este nedureroasă, nu există simptome de iritație peritoneală, intestinele nu sunt spasmate. În timpul paroxismului, palparea abdomenului este dificilă din cauza hiperesteziei.
• Diagnostic de laborator. Hemoleucograma generală, analiza de urină și coprogramul sunt normale, fără modificări inflamatorii. Hemoleucograma biochimică fără modificări patologice. Nivelul normal al enzimelor pancreatice (amilază, lipază) poate exclude o patologie pancreatică. Cultura bacteriologică a scaunului nu arată nicio creștere a microflorei patogene.
• Ecografia organelor abdominale și renale. Ecografia este necesară pentru a evalua structura anatomică a organelor și pentru a detecta patologia organică. Este de mare importanță în diagnosticul diferențial. Dacă este necesar, ecografia renală poate fi completată de urografia excretorie.
• Radiografia intestinală. Realizat cu contrast. Nu confirmă anomalii, modificări în configurația și topografia mucoasei. Ajută la excluderea neoplasmelor, a invaginației, a obstrucției intestinale, a bolii Crohn.
• Doppler aortic abdominal. Viteza crescută a fluxului sanguin liniar în aorta abdominală este tipică la majoritatea pacienților. Modificările sunt deosebit de pronunțate atunci când se examinează în timpul paroxismelor.
• RMN al creierului. Tomografia este indicată în prezența cefalgiei. Examinarea este necesară pentru a exclude o patologie intracraniană: tumoare cerebrală, hidrocefalie, chist cerebral, hematom intracranian.

Diagnosticul se pune atunci când simptomele sunt conforme cu criteriile de diagnostic de la Roma și nu există nicio altă patologie cauzală. Este fundamental un istoric de cel puțin cinci episoade de dureri abdominale peritoneale sau abdominale difuze, cu o durată de 1-72 de ore, cu cel puțin două dintre următoarele simptome: greață, vărsături, paloare, anorexie.

Diagnosticul diferențial este cu infecții intestinale (dizenterie, toxicoinfecție alimentară, salmoneloză), enteropatii, abdomen acut, sindrom de intestin iritabil, dispepsie funcțională, pancreatită, afecțiuni renale.

Tratamentul migrenei abdominale

Principiile terapiei corespund celor ale migrenei simple. Măsurile terapeutice ar trebui să fie efectuate în mod cuprinzător, inclusiv gestionarea paroxismelor abdominale și tratamentul interictal. Pacienții sunt supravegheați de un neurolog, un neurolog-algolog. Principalele etape terapeutice sunt:

• Terapia paroxismului. Analgezicele convenționale au un efect redus. Se utilizează medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen), produse farmaceutice combinate care conțin codeină, paracetamol. Triptanii (sumatriptan, eletriptan) sunt eficienți, dar utilizarea lor în practica pediatrică este limitată. Vărsăturile repetate reprezintă o indicație pentru administrarea de antiemetice. Unii autori au sugerat că un atac la copii poate fi tratat cu acid valproic intravenos.
• Tratamentul profilactic. Trebuie identificați factorii declanșatori, discuții explicative cu copilul și părinții săi despre mecanismele crizelor și eliminarea influențelor declanșatoare. Recomandările generale sunt somnul și odihna, limitarea efortului psihic și fizic, normalizarea dietei, excluderea alimentelor provocatoare. AM cu o frecvență ridicată a atacurilor necesită farmacoterapie profilactică. Se pot utiliza următoarele medicamente: ciproheptadină, pisotiofen, propranolol, sedative.

Evoluție și prevenire

Nu există date precise privind prognosticul. Este caracteristică o evoluție predominant benignă. Dovezile anecdotice sugerează că abdominalgia dispare după vârsta adultă. La 70% dintre pacienții pediatrici, indiferent de prezența episoadelor de migrenă, migrena abdominală se transformă în cele din urmă în forma clasică cefalică.

Prevenirea AM este facilitată de o atmosferă psihologică prietenoasă și de încredere în familie, de respectarea regimului zilnic și a dietei, de o încărcătură psiho-emoțională adecvată a copilului, corespunzătoare particularităților sistemului său nervos.

Important: Articolele din acest site au rol informativ. Administratorii site-ului nu sunt responsabili pentru încercarea de a aplica o rețetă, un sfat sau o dietă și nici nu garantează că informațiile furnizate vă vor ajuta sau nu vă vor dăuna personal. Fiți prudenți și consultați întotdeauna un medic sau un nutriționist!

*Toate produsele recomandate de Organicsfood.ro sunt selectate de către echipa noastră editorială. Unele dintre articolele noastre includ link-uri afiliate. Dacă cumpărați ceva prin intermediul unuia dintre aceste link-uri, ne ajutați să câștigăm un mic comision din partea vânzătorului și astfel sa susținem scrierea de articole utile și de calitate.