Serbia este o tara cu o istorie culturala bogata, iar mancarea sarbeasca reflecta acest lucru. Bucataria sarbeasca a fost influentata de multe culturi diferite, atat din Europa, cat si din diferite parti ale lumii. Serbia fiind la rascrucea dintre est si vest, veti gasi mancaruri traditionale care au fost modelate atat de influentele Orientului Mijlociu, cat si de cele europene.
Caracterul unic al mancarurilor sarbesti face ca acestea sa fie o alegere excelenta pentru calatorii care doresc sa incerce ceva nou in timp ce viziteaza aceasta tara uimitoare din sud-estul Europei.
Bucataria sarba este o abundenta de produse specifice, tehnici culinare, combinatii si metode de servire care au incorporat elemente din traditiile culinare din Orientul Mijlociu (Turcia), Austro-Ungaria si Mediterana. Care este motivul pentru asta? Toate aceste tari se invecineaza cu Serbia, astfel incat au o istorie si un set de produse alimentare de baza comune.
Ce trebuie sa stiti despre bucataria nationala si ce le datoreaza gastronomia mondiala sarbilor?
Caracteristicile generale ale bucatariei sarbesti
Traditia culinara sarbeasca a combinat trei tendinte – mediteraneana, austro-ungara, orientala. Zacher-ul austriac, baklava orientala si kolivo-ul slav (terci de cereale ortodox) convietuiesc armonios in diverse unitati si rafturi de magazine. De la bucataria turceasca, sarbii au imprumutat diverse kebaburi, küfte (chiftele de miel), kebaburi, meso za skara (gratar balcanic) si pilaf de miel traditional.
Prima carte de bucate publicata in tara a aparut in 1907. Se numea “The Pata Cookbook” (Cartea de bucate a lui Pata, de Spasenija Pata Marković). Cartea este populara si astazi printre sarbi.
Nordul tarii este influentat in special de bucataria romaneasca, bulgara si maghiara. Localnicii adora carnea de porc, tortilla de porumb dulce si chiar mamaliga. Mamaliga este considerata mancarea nationala a Moldovei, Romaniei si a popoarelor din Caucaz. Este un terci fiert abrupt, facut din faina de porumb. Aspectul, structura si gustul sau difera considerabil de terciul de porumb obisnuit. Mamaliga se taie in bucati groase cu un cutit special din lemn sau cu o sfoara cerata.
În ultimii ani, diaspora sarba a crescut considerabil in marime si si-a extins geografia. Datorita acestui fapt, bucataria sarbeasca a devenit accesibila unui numar mai mare de oameni si a acoperit noi teritorii gastronomice.
O mare parte a populatiei sarbe mananca trei mese pe zi. Acestea sunt cele trei mese clasice – micul dejun, pranzul si cina. Masa de pranz este considerata cea mai lunga si, prin urmare, cea mai hranitoare masa. Este un fapt important faptul ca pana in secolul al XIX-lea sarbii mancau doar doua mese pe zi – pranzul si cina – si sareau peste micul dejun.
Context istoric
Bucataria sarbeasca este inca influentata de istorie si de vechile fundamente ale populatiei locale. Începuturile tarii dateaza din secolul al VI-lea. În acea perioada, triburile slave (stramosii sarbilor de astazi) s-au stabilit in teritoriile vestice ale Peninsulei Balcanice. Cu timpul, poporul a format un stat care si-a extins rapid teritoriile, imbunatatindu-si cultura si viata de zi cu zi.
Regimul alimentar al sarbilor era alcatuit din carne de calitate, produse lactate, legume si cereale. Variatiile de aroma usor obositoare au fost diluate cu condimente si ierburi locale. Cele mai populare au fost piperul negru si patrunjelul.
Traditiile culinare nationale din Serbia au absorbit unele caracteristici bulgaresti. Gospodinele locale s-au inspirat din salatele de legume proaspete bulgaresti si au imprumutat unele tehnici de tratament termic. Începand cu secolul al XV-lea, Serbia a absorbit bucataria turceasca si componentele acesteia, deoarece tara se afla sub controlul khanatului turc. Astfel, in arsenal au aparut dulciuri orientale distincte, care pana in prezent reprezinta o mare parte din vanzarile magazinelor de dulciuri.
Meniu traditional
Bucataria nationala a Serbiei este cat se poate de simpla. Acesta prezinta produse familiare, tehnici simple si o atmosfera speciala, familiara. Adevaratele capodopere sunt pregatite cu un timp si un efort minim, ceea ce reprezinta marca gastronomiei sarbesti.
Bucatarii inovatori contemporani incearca sa pastreze identitatea, dar sa o duca la un nou nivel. Produsele traditionale sunt combinate cu sosuri sau garnituri neasteptate, se practica bucataria moleculara si se modifica retete vechi de familie.
Meniul traditional al tarii include o abundenta de carne, lapte si legume – un pachet alimentar universal. De asemenea, sarbii au un mare respect pentru paine. Gospodinele locale isi coc adesea propria paine. Sarbii nu arunca niciodata produsele de panificatie si folosesc bucatile vechi pentru a face pesmet sau kvass (bors).
⅓ din toate zmeura vandute in lume este cultivata in Serbia. Localnicii isi pot permite rareori sa manance fructe de padure, deoarece pretul produsului este destul de ridicat pe plan intern. Cea mai mare parte a culturii este destinata exportului in Europa si nu consumului intern.
Bauturi alcoolice si nealcoolice
Dintre lichidele nealcoolice, sarbii prefera cafeaua. Ceaiul nu este perceput ca o bautura, ci ca un medicament eficient, motiv pentru care nivelul de consum al acestuia este semnificativ mai mic decat cel al cafelei. Peste tot se consuma diverse tipuri de produse lactate, cum ar fi iaurtul, laptele si chefirul.
Cel mai popular produs cu continut redus de alcool este buza sau boza. Este un lichid dulce si gros fermentat. Se prepara din porumb sau mei fermentat. Bautura are un continut de aproximativ 4-6% vol. Boza se serveste la sfarsitul mesei ca desert. Simbolizeaza un respect si o loialitate deosebita fata de oaspeti.
Bauturi alcoolice tari celebre:
- Rakija. Rachiu puternic fermentat obtinut prin distilarea fructelor fermentate. Un analog al coniacului;
- Pelinkovac. Un lichior amarui din Balcani infuzat cu ierburi. Ingredientul principal este pelinul;
- Vignac. Alcool pe baza de struguri. Aceasta este denumirea colectiva pentru zeci de soiuri de coniac din Balcani. Este de remarcat paleta variata de gusturi si arome a vinului vignac, pentru care este foarte apreciat in Balcani;
- Vranac. Un vin rosu din Balcani obtinut din strugurii cu acelasi nume;
- Rachiu de prune. Un rakija (rachiu) pe baza de suc de prune. Concentratia coniacului de prune variaza de la 45% vol. la 75% vol.
Produse de patiserie/deseuri
Painea este un element obligatoriu la masa celor mai multe popoare, iar sarbii nu fac exceptie. Produsul nu numai ca sporeste valoarea nutritiva a mesei, dar joaca si un rol important in ritualurile religioase.
Unii sarbi considera ca este pacat sa arunci painea, indiferent cat de veche, veche si uscata este. În unele orase exista muzee si strazi intregi dedicate produselor de panificatie.
Localnicii adora sa faca placinte deschise/inchise cu diverse umpluturi. Majoritatea placintelor sunt denumite in mod traditional “pita”. În mod clasic, pita este o paine plata greceasca nedospita, dar sarbii au modificat usor termenul. Ei numesc painea nedospita “somun”.
Cele mai populare sunt gibanica, burek si krompirusha. Gibanica este o placinta traditionala din Balcani. Ca umplutura se foloseste branza alba si oua sau diverse ingrediente dulci. Reteta pentru aluat variaza si depinde de ingredientele din umplutura. Gibanita are mai multe straturi si este servita atat la mesele modeste de familie, cat si la ocazii festive.
Burek este o patiserie neindulcita pe care lumea a mostenit-o de la Imperiul Otoman. De cele mai multe ori, burek-ul are o aroma sarata sau neutra. Se prepara cu o baza de aluat pufos si diverse umpluturi de branza/carne/cota/legume. Krompishura este un aluat cu puf si umplutura de cartofi.
Din turcescul “burek” a provenit popularul “cheburek” din Crimeea-Tatara.
De asemenea, in Serbia sunt populare gogosile “priganica”, clatitele mari cu umplutura “palacinke”, placinta cu branza si spanac “zeljanica”, nucile si prunele coapte in branza “strukli” si nucile fierte cu miere “alva”.
Feluri principale
Se disting doua varietati principale de supa – simpla si roux (numita alternativ chorba). Roux este un amestec de faina si unt care este supus unui tratament termic. Cel mai adesea este folosit ca agent de ingrosare pentru sosuri (de exemplu, veloute sau espagnola), dar sarbii adauga roux si la primele feluri de mancare.
Cele mai frecvente supe sunt cat mai simple si mai groase, pe baza de legume/carne/noodles. Supa de pasare sau de vita este cea mai des folosita. Supele de peste si ciorbele pe baza de carne de miel sunt considerate adevarate delicatese.
Mancaruri din carne
Toata bucataria sarbeasca este construita in jurul preparatelor din carne. Cele mai populare tipuri de carne sunt carnea de porc, de capra si de miel. Produsul este copt pe carbuni, iar din el se fac carnati, care sunt considerati felul principal de mancare in majoritatea unitatilor. De asemenea, sarbii adora shish kebab. Se serveste pe tot parcursul anului, atat in restaurantele mai scumpe, cat si in cele mai ieftine fast-food-uri. Carnea se garniseste cu legume sau orez.
Kulen este una dintre varietatile de carnati afumati produsi in Serbia si Croatia. Are la baza carne de porc, paprika si condimente variate. Sremski kulen (o reteta specifica pentru un carnat din regiunea Srem) este inregistrata in Uniunea Europeana si este protejata prin origine teritoriala. Producerea acestei delicatese necesita mult timp si efort. Kulén se serveste la marile sarbatori de familie sau la festivitatile publice.
Salate si aperitive
Sarbii nu servesc salata intr-un bol separat ca aperitiv. Cel mai adesea, legumele cu frunze si fructele sunt consumate in aceeasi farfurie cu felul principal. Totul, de la cartofi copti la kaimak, poate servi ca aperitiv. Kaymak este un lapte fermentat de origine animala. Cel mai adesea se foloseste lapte de oaie sau de capra. Textura kaimak-ului seamana cu cea a smantanii groase, dar gustul gustarii este mai bogat si mai vibrant.
Cateva felii de paine trebuie sa fie servite impreuna cu gustarea. Poate fi o simpla paine de grau/cereale integrale sau un manifest. Proya este o paine de porumb traditionala. Se serveste cu frunze de kaimak, spanac, sorrel sau patrunjel. Iarna se obisnuieste sa se manance paine de porumb cu muraturi.
- https://en.wikipedia.org/wiki/Serbian_cuisine
- https://www.wanderlust.co.uk/content/best-serbian-food/
- http://www.serbia.com/about-serbia/traditional-cuisine/
Citeste si aceste articole:
Important: Articolele din acest site au rol informativ. Administratorii site-ului nu sunt responsabili pentru incercarea de a aplica o reteta, un sfat sau o dieta si nici nu garanteaza ca informatiile furnizate va vor ajuta sau nu va vor dauna personal. Fiti prudenti si consultati intotdeauna un medic sau un nutritionist!
*Toate produsele recomandate de Organicsfood.ro sunt selectate de catre echipa noastra editoriala. Unele dintre articolele noastre includ link-uri afiliate. Daca cumparati ceva prin intermediul unuia dintre aceste link-uri, ne ajutati sa castigam un mic comision din partea vanzatorului si astfel sa sustinem scrierea de articole utile si de calitate.
