Sindromul TRALI este o leziune pulmonară acută care apare în decurs de 6 ore de la transfuzia de sânge sau de componente sanguine, de exemplu, plasmă proaspătă congelată, masă de globule roșii sau trombocite. Tabloul clinic constă în simptome de insuficiență respiratorie acută – dispnee, tuse cu spută spumoasă, hipotensiune arterială. Ocazional apare hipertermia.
Diagnosticul se bazează pe dovezile clinice, de laborator și radiologice de insuficiență respiratorie la un pacient care a suferit o hemotransfuzie. Tratamentul include întreruperea transfuziei, oxigenoterapie și, dacă este necesar, ventilație ventilatorie.
Informații generale
Sindromul TRALI este sindromul de detresă respiratorie asociat transfuziei. Această afecțiune a fost descrisă pentru prima dată în 1951. Incidența este similară la bărbați și la femeile care nu sunt gravide, variind între 0,4-1,6 cazuri la 1.000 de pacienți hemotransfuzați.
Patologia este ceva mai frecventă în cazul transfuziilor de plasmă. În mai multe țări, sindromul TRALI este considerat a fi cea mai frecventă complicație a transfuziei de componente sanguine și este a treia cauză de mortalitate asociată cu hemotransfuzia.
Cauzele sindromului TRALI
În marea majoritate a cazurilor, factorul etiologic este reprezentat de prezența anticorpilor specifici în sângele donatorului care interacționează cu antigenii HLA exprimați pe membranele leucocitare ale primitorului. Formarea complexelor antigen-anticorp duce la activarea neutrofilelor, declanșând o cascadă de reacții patologice.
O altă cauză a patologiei este considerată a fi pătrunderea în organismul primitorului a produselor de descompunere a membranelor celulare – lipide biologic active (lizofosfatidilcoline) conținute în sângele donatorului cu un timp de așteptare lung.
Factorii de risc care cresc probabilitatea apariției sindromului TRALI includ sarcina și bolile care necesită hemotransfuzie masivă – pierderi importante de sânge, hemoblastoză, boli citostatice.
Patogeneză
Neutrofilele activate încep să elibereze mediatori inflamatori (citokine, interleukine, factor de necroză tumorală), specii reactive de oxigen și enzima proteolitică elastază. Acest lucru duce la deteriorarea barierei endoteliale a capilarelor pulmonare, la creșterea permeabilității vasculare și la scurgeri de plasmă. Eliberarea excesivă de oxid nitric are ca rezultat o vasodilatație marcantă și apariția hipotensiunii.
Are loc aglutinarea leucocitelor neutrofile, adică aderența lor unele la altele. Un factor de activare a plachetelor eliberat stimulează agregarea plachetară și formarea trombilor. Afectarea pulmonară predominantă în sindromul TRALI se datorează faptului că aproximativ 2/3 din fondul de neutrofile se află în sistemul circulator mic.
Atunci când se transfuzează sânge care conține anticorpi specifici, o proporție semnificativă de neutrofile se aglutinează și afectează patul microcirculator pulmonar. Examenul patologic evidențiază o infiltrație leucocitară difuză în plămâni, stază de leucocite polimorfonucleare în capilarele pulmonare și distrugerea parenchimului pulmonar.
Clasificare
Se disting două tipuri de sindrom TRALI în funcție de mecanismul patogenetic:
- Imunomediată. Cauzată de prezența anticorpilor antineutrofile în componentele sângelui transfuzat.
- Neimunomediată. Leziunile endoteliului pulmonar sunt cauzate de substanțe biologic active prezente în sângele stocat de mult timp.
În funcție de evoluția clinică, se disting următoarele varietăți ale sindromului TRALI:
- Clasică. Caracterizată de o apariție rapidă a simptomelor după transfuzie (în decurs de 2-6 ore), de o rezolvare aproape completă a modificărilor patologice și de o mortalitate scăzută.
- Întârziată– Tipică pentru progresia treptată (6 până la 72 de ore), absența febrei, evoluție lentă și o rată mai mare de fatalitate.
Simptome
Tabloul clinic include semne de edem pulmonar și insuficiență respiratorie. Inițial, respirația este dificilă atât la inspirație, cât și la expirație (dispnee mixtă), urmată de tuse cu spută spumoasă.
Pe măsură ce dificultatea de respirație crește, pacientul devine din ce în ce mai agitat, iar ritmul bătăilor inimii și mișcările respiratorii cresc. Uneori, temperatura corpului crește până la valori febrile.
Cel mai specific simptom al sindromului TRALI este scăderea tensiunii arteriale. Pacienții dezvoltă amețeli, întunecarea ochilor și slăbiciune generală. Atunci când conținutul de oxigen din sângele arterial scade sub 60 mm Hg, buzele, vârful nasului și degetele capătă o nuanță albăstruie, procesul respirator implică mușchii de susținere – mușchii gâtului, centura superioară a brațelor, spatele.
Frecvența mișcărilor respiratorii este mai mică de 12 pe minut. Uneori există o respirație anormală: Cheyna-Stokes, Biota, etc.
Complicații
Sindromul TRALI este o afecțiune severă, care pune viața în pericol și necesită intervenție medicală urgentă. Fără diagnostic și tratament în timp util, este fatală. Cauza decesului este aproape întotdeauna insuficiența respiratorie acută. Dacă hipoxemia se dezvoltă rapid, pacientul își poate pierde cunoștința.
La pacienții cu o evoluție subclinică și disfuncție respiratorie cu progresie lentă, există posibilitatea apariției unei come hipoxice sau hipercapnice. Complicațiile sunt asociate cu o creștere compensatorie a fluxului sanguin cerebral, creșterea presiunii intracraniene și a edemului cerebral.
Diagnostic
Gestionarea pacienților cu sindrom TRALI este de obicei efectuată de către anesteziști și anesteziști de terapie intensivă și transfuzologi. O legătură clară între hemotransfuzie și debutul simptomelor este esențială pentru diagnostic. Pentru a confirma diagnosticul, se administrează teste:
- Teste de laborator. Leucopenia tranzitorie este observată ocazional în hemograma generală la pacienții cu sindrom TRALI mediat imunitar. Se detectează prezența anticorpilor la HLA și la aloantigene neutrofile în sângele donatorului și a antigenelor antileucocitare la primitor. Un test pozitiv de anatoxicitate încrucișată este tipic. Nivelurile normale de peptidă natriuretică cerebrală exclud disfuncția ventriculară stângă.
- Examinarea compoziției gazelor din sânge. Sunt caracteristice scăderea presiunii parțiale a oxigenului din sângele arterial, a fracției respiratorii de oxigen, a indicelui respirator. Pulsoximetria relevă o scădere a saturației (saturația oxigenului din sânge).
- Studii radiologice. O radiografie toracică arată o imagine de edem pulmonar – infiltrare difuză a plămânilor până la o întunecare totală a câmpurilor pulmonare. Caracteristica distinctivă a acestor modificări este dispariția rapidă pe fondul tratamentului.
- Examinarea aspiratului bronșic. Analiza biochimică a aspiratului de lavaj bronhoalveolar relevă un conținut ridicat de proteine, apropiat de concentrația serică.
Diagnosticul diferențial se face cu edemul pulmonar cardiogen, sindromul de detresă respiratorie de altă etiologie și pneumonia. Este necesar să se facă distincția între această afecțiune și alte complicații asociate cu transfuzia de sânge și componentele sale – sindromul de supraîncărcare hemodinamică (sindromul TACO), reacțiile anafilactice la transfuzie.
Tratamentul sindromului TRALI
Toți pacienții ar trebui să se afle în unitatea de terapie intensivă. Prima linie de tratament este oprirea imediată a hemotransfuziilor. Această măsură este considerată a fi atât terapie etiotropică, cât și patogenetică.
Glucocorticosteroizii sunt teoretic justificați pentru a suprima inflamația imunologică, dar nu există dovezi concludente ale beneficiilor lor în această patologie.
Diureticul furosemid, utilizat în mod tradițional în tratamentul edemului pulmonar, este strict contraindicat, la fel ca și alte diuretice, deoarece aceste medicamente agravează hipotensiunea arterială. Restul tratamentelor sunt simptomatice și se aplică în funcție de gravitatea stării pacientului:
- Oxigenoterapie– În cazul insuficienței respiratorii de gradul I, administrarea de oxigen inhalat prin cateter nazal sau mască facială este suficientă pentru a ameliora hipoxemia. În cazul unei disfuncții respiratorii severe, se utilizează oxigenarea cu membrană extracorporală.
- Insuficiența respiratorie severă este un indiciu că pacientul trebuie conectat la un ventilator. Ventilația se efectuează într-un mod cu volum inspirator scăzut și presiune inspiratorie scăzută.
- Terapia prin perfuzie. Infuziile intravenoase de soluții coloide și cristaloide sunt utilizate pentru a corecta hipotensiunea arterială printr-un cateter central sub controlul PIO și al diurezei.
- Vasopresoare – Dacă corecția prin perfuzie a TA este ineficientă, se prescriu medicamente care induc vasoconstricție și cresc debitul cardiac – dopamină, norepinefrină.
Evoluție și prevenire
Sindromul TRALI este o complicație gravă a hemotransfuziei care pune în pericol viața, cu un prognostic nefavorabil. Rata mortalității, conform diferitelor date, variază între 5 și 10%. Numărul predominant de decese se datorează transfuziei de plasmă (aproximativ 50%). Prevenirea este de mare importanță, în special în etapa de recoltare a sângelui donatorului.
Principalele măsuri preventive sunt utilizarea de globule roșii spălate, depistarea anticorpilor împotriva HLA în sângele donat și recoltarea de plasmă proaspătă congelată numai de la donatori de sex masculin sau feminin care nu au fost gravide.
O altă modalitate de a reduce riscul de sindrom TRALI este eliminarea globulelor albe din sângele donat cu ajutorul unor filtre speciale.
Important: Articolele din acest site au rol informativ. Administratorii site-ului nu sunt responsabili pentru încercarea de a aplica o rețetă, un sfat sau o dietă și nici nu garantează că informațiile furnizate vă vor ajuta sau nu vă vor dăuna personal. Fiți prudenți și consultați întotdeauna un medic sau un nutriționist!
*Toate produsele recomandate de Organicsfood.ro sunt selectate de către echipa noastră editorială. Unele dintre articolele noastre includ link-uri afiliate. Dacă cumpărați ceva prin intermediul unuia dintre aceste link-uri, ne ajutați să câștigăm un mic comision din partea vânzătorului și astfel sa susținem scrierea de articole utile și de calitate.
