Call Center: (+40) 725 658 919

Transport gratuit în toată țara pentru toate comenzile de peste 199 RON

Anexita, boala denumita popular „raceala la ovare”

Anexita, boala denumita popular „raceala la ovare”

Anexita este o inflamatie a anexelor uterine, adica a ovarelor si a trompelor uterine. Este o boala frecventa la femeile tinere, care poate avea consecinte grave asupra fertilitatii si a sanatatii generale. De aceea, este important sa cunoastem cauzele, simptomele si tratamentul acestei afectiuni, precum si modalitatile de prevenire.

Anexita este denumita popular „raceala la ovare”, deoarece se crede ca ar fi provocata de expunerea la frig sau de schimbarile bruste de temperatura. Însa, in realitate, aceasta boala nu are legatura cu frigul, ci cu infectiile bacteriene care ajung la nivelul organelor genitale interne.

În acest articol, vom afla mai multe despre anexita, o boala care nu trebuie ignorata si care necesita un diagnostic corect si un tratament adecvat.

Ce este anexita si cum se manifesta

Anexita este o inflamatie a anexelor uterine, adica a ovarelor si a trompelor uterine. Aceste organe fac parte din sistemul reproducator feminin si au roluri esentiale in ovulatie, fecundatie si sarcina.

Anexita, boala denumita popular „raceala la ovare”
Anexita, boala denumita popular „raceala la ovare”

Anexita poate fi unilaterala (afecteaza un singur ovar sau o singura trompa) sau bilaterala (afecteaza ambele ovare si ambele trompe). De asemenea, poate fi acuta (apare brusc si are simptome intense) sau cronica (evolueaza lent si are simptome mai putin evidente).

Simptomele anexitei pot varia in functie de tipul, localizarea si severitatea inflamatiei. Cele mai comune simptome sunt:

Cumpara din magazin:

VEZI ȘI:
7 Obiceiuri care slabesc sistemul imunitar
  • Durere pelvina sau abdominala inferioara, care poate iradia spre spate sau picioare
  • Febra si frisoane
  • Scurgeri vaginale anormale, cu miros neplacut sau sangerare
  • Tulburari menstruale (menstre neregulate, abundente sau dureroase)
  • Dispareunie (durere la contactul sexual)
  • Disurie (durere la urinare)
  • Greturi si varsaturi

Simptomele anexitei acute pot fi severe si pot necesita spitalizare. Simptomele anexitei cronice pot fi mai usoare sau fluctuante, dar pot persista pentru luni sau ani.

Citeste si: Febra: Cauze, simptome si tratament

Care sunt cauzele anexitei

Anexita este cauzata de infectiile bacteriene care ajung la nivelul organelor genitale interne. Aceste infectii pot proveni din flora vaginala normala sau din agenti patogeni transmisi pe cale sexuala.

Anexita, boala denumita popular „raceala la ovare”
Bacterial vaginosis. Vaginal secretions contain epithelial cells, so-called clue cells covered with bacteria Gardnerella vaginalis, 3D illustration

Cele mai frecvente bacterii implicate in anexita sunt:

  • Chlamydia trachomatis
  • Neisseria gonorrhoeae
  • Escherichia coli
  • Streptococcus agalactiae
  • Mycoplasma genitalium
  • Ureaplasma urealyticum

Infectiile bacteriene pot ajunge la nivelul anexelor prin urmatoarele cai:

Cumpara din magazin:

  • Ascendenta – bacteriile urca prin vagin, cervix si uter pana la trompe si ovare
  • Descendenta – bacteriile coboara prin cavitatea abdominala sau prin vasele de sange pana la anexe
  • Iatrogena – bacteriile sunt introduse accidental prin manevre medicale, cum ar fi avortul, inserarea unui dispozitiv intrauterin, histeroscopia sau laparoscopia

Factorii care favorizeaza aparitia anexitei sunt:

  • Varsta tanara (sub 25 de ani)
  • Activitatea sexuala neprotejata cu parteneri multipli
  • Istoricul de boli cu transmitere sexuala
  • Prezenta unui dispozitiv intrauterin
  • Igiena intima deficitara sau excesiva
  • Traumatismele pelvine
  • Sarcina extrauterina
  • Avortul spontan sau provocat

Cum se pune diagnosticul de anexita

Diagnosticul de anexita se bazeaza pe anamneza, examen fizic, analize de laborator si investigatii imagistice.

Anamneza presupune interogarea pacientei despre simptomele prezente, istoricul medical si sexual, factorii de risc si antecedentele personale si familiale.

Examenul fizic include examinarea abdomenului, a organelor genitale externe si a vaginului. De asemenea, se efectueaza un examen pelvin bimanual, care consta in palparea uterului, a trompelor si a ovarelor cu doua degete introduse in vagin si o mana plasata pe abdomen. Acest examen poate evidentia sensibilitatea, marimea sau consistenta anormala a anexelor.

Analizele de laborator includ:

  • Hemoleucograma – poate arata o crestere a numarului de leucocite si a vitezei de sedimentare a hematiilor, semne de inflamatie
  • Teste pentru depistarea infectiilor cu transmitere sexuala – se recolteaza probe din secretiile vaginale sau cervicale si se analizeaza pentru prezenta bacteriilor Chlamydia trachomatis, Neisseria gonorrhoeae, Mycoplasma genitalium sau Ureaplasma urealyticum
  • Cultura bacteriologica – se recolteaza probe din secretiile vaginale sau cervicale si se cultiva pe medii speciale pentru a identifica tipul si sensibilitatea bacteriilor implicate in infectie
  • Teste serologice – se recolteaza sange si se masoara nivelul anticorpilor specifici pentru anumite bacterii, cum ar fi Chlamydia trachomatis sau Neisseria gonorrhoeae

Investigatiile imagistice includ:

  • Ecografia transvaginala – este o metoda neinvaziva si nedureroasa, care foloseste ultrasunete pentru a vizualiza organele genitale interne. Poate arata prezenta unor chisturi ovariene, lichid in cavitatea pelvina sau ingrosarea peretelui trompelor uterine
  • Laparoscopia – este o metoda invaziva si necesita anestezie generala. Consta in introducerea unei camere video printr-o incizie mica la nivelul abdomenului, care permite vizualizarea directa a organelor pelvine. Poate confirma diagnosticul de anexita si poate permite prelevarea unor probe de tesut pentru examen histopatologic

Cum se trateaza anexita

Tratamentul anexitei depinde de tipul, severitatea si complicatiile inflamatiei. Scopurile tratamentului sunt:

  • Eliminarea infectiei bacteriene
  • Reducerea inflamatiei si a durerii
  • Prevenirea complicatiilor si a recidivelor
  • Restabilirea fertilitatii
Anexita, boala denumita popular „raceala la ovare”
Anexita, boala denumita popular „raceala la ovare”

Tratamentul medicamentos consta in administrarea de antibiotice, antiinflamatoare si analgezice. Antibioticele se aleg in functie de tipul bacteriei implicate in infectie si de sensibilitatea acesteia. De obicei, se administreaza o combinatie de antibiotice care sa acopere spectrul larg al bacteriilor posibile. De exemplu, se pot folosi ceftriaxona, doxiciclina si metronidazol123. Durata tratamentului poate varia intre 7 si 14 zile, in functie de evolutia clinica si de rezultatele analizelor.

Antiinflamatoarele si analgezicele se administreaza pentru a reduce inflamatia si a ameliora durerea. De exemplu, se pot folosi ibuprofen, paracetamol sau diclofenac.

Tratamentul chirurgical este necesar doar in cazuri severe sau complicate de anexita, cum ar fi:

  • Abces ovarian sau tubo-ovarian – o colectie de puroi care se formeaza in interiorul sau in jurul anexelor, care nu se rezolva cu antibiotice
  • Ruptura de abces – o situatie de urgenta care poate provoca peritonita (inflamatia peritoneului, membrana care captuseste cavitatea abdominala) sau septicemie (infectia generalizata a sangelui)
  • Sarcina extrauterina – o sarcina care se dezvolta in afara uterului, de obicei in trompa uterina, care poate fi rupta si poate cauza hemoragie interna
  • Infertilitate – incapacitatea de a concepe dupa un an de incercari regulate si neprotejate
  • Aderente pelvine – benzi de tesut cicatrizat care se formeaza intre organele pelvine si pot cauza obstructie tubara, durere cronica sau disfunctie intestinala

Tratamentul chirurgical poate consta in:

  • Drenajul abcesului – se introduce un ac sub ghidaj ecografic sau laparoscopic si se aspira puroiul din abces
  • Salpingectomia – indepartarea chirurgicala a trompei uterine afectate
  • Ooforectomia – indepartarea chirurgicala a ovarului afectat
  • Histerectomia – indepartarea chirurgicala a uterului si a anexelor
  • Liza aderentelor – taierea sau vaporizarea aderentelor cu ajutorul unor instrumente speciale

Tratamentul chirurgical se face cu mare precautie, pentru a nu afecta si mai mult fertilitatea femeii.

Care sunt complicatiile anexitei

Anexita este o boala care poate avea complicatii grave, daca nu este tratata la timp si corect. Complicatiile pot fi acute sau cronice si pot afecta sanatatea reproductiva si generala a femeii.

Complicatiile acute ale anexitei sunt:

  • Abces ovarian sau tubo-ovarian
  • Ruptura de abces
  • Peritonita
  • Septicemie
  • Șoc hipovolemic (scaderea severa a volumului de sange)

Complicatiile cronice ale anexitei sunt:

  • Durere pelvina cronica
  • Infertilitate
  • Sarcina extrauterina
  • Aderente pelvine
  • Dispareunie

Cum se previne anexita

Anexita este o boala care poate fi prevenita prin respectarea unor masuri simple, dar eficiente. Aceste masuri sunt:

  • Protectia sexuala – folosirea prezervativului la fiecare contact sexual cu un partener nou sau necunoscut, pentru a reduce riscul de infectii cu transmitere sexuala
  • Testarea periodica pentru infectiile cu transmitere sexuala – efectuarea unor teste de laborator la recomandarea medicului sau la aparitia unor simptome sugestive, pentru a depista si trata precoce eventualele infectii
  • Igiena intima adecvata – spalarea zilnica a zonei genitale cu apa si sapun neutru, fara a folosi produse iritante sau dezinfectante, pentru a nu altera flora vaginala normala
  • Evitarea expunerii la frig sau la schimbari bruste de temperatura – imbracarea corespunzatoare in functie de anotimp si de conditiile meteorologice, pentru a nu favoriza scaderea imunitatii locale
  • Controlul ginecologic regulat – vizitarea medicului ginecolog cel putin o data pe an sau ori de cate ori apar simptome anormale, pentru a beneficia de un examen pelvin, o ecografie transvaginala si alte investigatii necesare
  • Tratamentul corect al oricarei infectii genitale – urmarea cu strictete a recomandarilor medicului in ceea ce priveste antibioticele, antiinflamatoarele si alte medicamente prescrise, pentru a elimina complet infectia si a evita recidivele
  • Informarea si educarea partenerului/partenerilor sexuali – comunicarea deschisa si sincera cu partenerul/partenerii sexuali despre starea de sanatate, despre riscurile de infectie si despre necesitatea tratamentului comun, pentru a preveni reinfectia si transmiterea bolii

Concluzie

Anexita este o boala serioasa, care poate avea consecinte grave asupra sanatatii femeii. De aceea, este esential sa cunoastem simptomele care pot indica prezenta acestei afectiuni, sa ne adresam medicului cat mai repede posibil si sa urmam tratamentul prescris. De asemenea, este important sa respectam masurile de prevenire, care ne pot feri de aceasta boala si de complicatiile ei.

Daca ai intrebari sau nelamuriri legate de anexita, nu ezita sa consulti un medic ginecolog sau un specialist in boli cu transmitere sexuala. Ei iti pot oferi informatii corecte si personalizate, in functie de situatia ta.

Resurse:

Citeste si aceste articole:

Anexita, boala denumita popular „raceala la ovare”

Articolele din acest site au rol informativ. Administratorii site-ului nu sunt responsabili pentru incercarea de a aplica o reteta, un sfat sau o dieta si nici nu garanteaza ca informatiile furnizate va vor ajuta sau nu va vor dauna personal. Fiti prudenti si consultati intotdeauna un medic sau un nutritionist!

Va multumim ca ati citit! Daca acest articol vi se pare util si interesant, va rugam sa il distribuiti pe retelele de socializare pentru a fi citit si de altii. În acest fel ne ajutati si ne motivati sa scriem mai multe articole interesante.

Articole similare: