Anexita, boala denumită popular „răceală la ovare”

Anexita este o inflamație a anexelor uterine, adică a ovarelor și a trompelor uterine. Este o boală frecventă la femeile tinere, care poate avea consecințe grave asupra fertilității și a sănătății generale. De aceea, este important să cunoaștem cauzele, simptomele și tratamentul acestei afecțiuni, precum și modalitățile de prevenire.

Anexita este denumită popular „răceală la ovare”, deoarece se crede că ar fi provocată de expunerea la frig sau de schimbările bruște de temperatură. Însă, în realitate, această boală nu are legătură cu frigul, ci cu infecțiile bacteriene care ajung la nivelul organelor genitale interne.

În acest articol, vom afla mai multe despre anexita, o boală care nu trebuie ignorată și care necesită un diagnostic corect și un tratament adecvat.

Ce este anexita și cum se manifestă

Anexita este o inflamație a anexelor uterine, adică a ovarelor și a trompelor uterine. Aceste organe fac parte din sistemul reproducător feminin și au roluri esențiale în ovulație, fecundație și sarcină.

Anexita poate fi unilaterală (afectează un singur ovar sau o singură trompă) sau bilaterală (afectează ambele ovare și ambele trompe). De asemenea, poate fi acută (apare brusc și are simptome intense) sau cronică (evoluează lent și are simptome mai puțin evidente).

Simptomele anexitei pot varia în funcție de tipul, localizarea și severitatea inflamației. Cele mai comune simptome sunt:

• Durere pelvină sau abdominală inferioară, care poate iradia spre spate sau picioare
• Febra și frisoane
• Scurgeri vaginale anormale, cu miros neplăcut sau sângerare
• Tulburări menstruale (menstre neregulate, abundente sau dureroase)
• Dispareunie (durere la contactul sexual)
• Disurie (durere la urinare)
• Grețuri și vărsături

Simptomele anexitei acute pot fi severe și pot necesita spitalizare. Simptomele anexitei cronice pot fi mai ușoare sau fluctuante, dar pot persista pentru luni sau ani.

Citește si: Febra: Cauze, simptome și tratament

Care sunt cauzele anexitei

Anexita este cauzată de infecțiile bacteriene care ajung la nivelul organelor genitale interne. Aceste infecții pot proveni din flora vaginală normală sau din agenți patogeni transmiși pe cale sexuală.

Cele mai frecvente bacterii implicate în anexită sunt:

• Chlamydia trachomatis
• Neisseria gonorrhoeae
• Escherichia coli
• Streptococcus agalactiae
• Mycoplasma genitalium
• Ureaplasma urealyticum

Infecțiile bacteriene pot ajunge la nivelul anexelor prin următoarele căi:

• Ascendentă – bacteriile urcă prin vagin, cervix și uter până la trompe și ovare
• Descendentă – bacteriile coboară prin cavitatea abdominală sau prin vasele de sânge până la anexe
• Iatrogenă – bacteriile sunt introduse accidental prin manevre medicale, cum ar fi avortul, inserarea unui dispozitiv intrauterin, histeroscopia sau laparoscopia

Factorii care favorizează apariția anexitei sunt:

• Vârsta tânără (sub 25 de ani)
• Activitatea sexuală neprotejată cu parteneri multipli
• Istoricul de boli cu transmitere sexuală
• Prezența unui dispozitiv intrauterin
• Igiena intimă deficitară sau excesivă
• Traumatismele pelvine
• Sarcina extrauterină
• Avortul spontan sau provocat

Cum se pune diagnosticul de anexită

Diagnosticul de anexită se bazează pe anamneză, examen fizic, analize de laborator și investigații imagistice.

Anamneza presupune interogarea pacientei despre simptomele prezente, istoricul medical și sexual, factorii de risc și antecedentele personale și familiale.

Examenul fizic include examinarea abdomenului, a organelor genitale externe și a vaginului. De asemenea, se efectuează un examen pelvin bimanual, care constă în palparea uterului, a trompelor și a ovarelor cu două degete introduse în vagin și o mână plasată pe abdomen. Acest examen poate evidenția sensibilitatea, mărimea sau consistența anormală a anexelor.

Analizele de laborator includ:

• Hemoleucograma – poate arăta o creștere a numărului de leucocite și a vitezei de sedimentare a hematiilor, semne de inflamație
• Teste pentru depistarea infecțiilor cu transmitere sexuală – se recoltează probe din secrețiile vaginale sau cervicale și se analizează pentru prezența bacteriilor Chlamydia trachomatis, Neisseria gonorrhoeae, Mycoplasma genitalium sau Ureaplasma urealyticum
• Cultura bacteriologică – se recoltează probe din secrețiile vaginale sau cervicale și se cultivă pe medii speciale pentru a identifica tipul și sensibilitatea bacteriilor implicate în infecție
• Teste serologice – se recoltează sânge și se măsoară nivelul anticorpilor specifici pentru anumite bacterii, cum ar fi Chlamydia trachomatis sau Neisseria gonorrhoeae

Investigațiile imagistice includ:

• Ecografia transvaginală – este o metodă neinvazivă și nedureroasă, care folosește ultrasunete pentru a vizualiza organele genitale interne. Poate arăta prezența unor chisturi ovariene, lichid în cavitatea pelvină sau îngroșarea peretelui trompelor uterine
• Laparoscopia – este o metodă invazivă și necesită anestezie generală. Constă în introducerea unei camere video printr-o incizie mică la nivelul abdomenului, care permite vizualizarea directă a organelor pelvine. Poate confirma diagnosticul de anexită și poate permite prelevarea unor probe de țesut pentru examen histopatologic

Cum se tratează anexita

Tratamentul anexitei depinde de tipul, severitatea și complicațiile inflamației. Scopurile tratamentului sunt:

• Eliminarea infecției bacteriene
• Reducerea inflamației și a durerii
• Prevenirea complicațiilor și a recidivelor
• Restabilirea fertilității

Tratamentul medicamentos constă în administrarea de antibiotice, antiinflamatoare și analgezice. Antibioticele se aleg în funcție de tipul bacteriei implicate în infecție și de sensibilitatea acesteia. De obicei, se administrează o combinație de antibiotice care să acopere spectrul larg al bacteriilor posibile. De exemplu, se pot folosi ceftriaxona, doxiciclină și metronidazol¹²³. Durata tratamentului poate varia între 7 și 14 zile, în funcție de evoluția clinică și de rezultatele analizelor.

Antiinflamatoarele și analgezicele se administrează pentru a reduce inflamația și a ameliora durerea. De exemplu, se pot folosi ibuprofen, paracetamol sau diclofenac.

Tratamentul chirurgical este necesar doar în cazuri severe sau complicate de anexită, cum ar fi:

• Abces ovarian sau tubo-ovarian – o colecție de puroi care se formează în interiorul sau în jurul anexelor, care nu se rezolvă cu antibiotice
• Ruptură de abces – o situație de urgență care poate provoca peritonită (inflamația peritoneului, membrana care căptușește cavitatea abdominală) sau septicemie (infecția generalizată a sângelui)
• Sarcină extrauterină – o sarcină care se dezvoltă în afara uterului, de obicei în trompa uterină, care poate fi ruptă și poate cauza hemoragie internă
• Infertilitate – incapacitatea de a concepe după un an de încercări regulate și neprotejate
• Aderențe pelvine – benzi de țesut cicatrizat care se formează între organele pelvine și pot cauza obstrucție tubară, durere cronică sau disfuncție intestinală

Tratamentul chirurgical poate consta în:

• Drenajul abcesului – se introduce un ac sub ghidaj ecografic sau laparoscopic și se aspiră puroiul din abces
• Salpingectomia – îndepărtarea chirurgicală a trompei uterine afectate
• Ooforectomia – îndepărtarea chirurgicală a ovarului afectat
• Histerectomia – îndepărtarea chirurgicală a uterului și a anexelor
• Liza aderențelor – tăierea sau vaporizarea aderențelor cu ajutorul unor instrumente speciale

Tratamentul chirurgical se face cu mare precauție, pentru a nu afecta și mai mult fertilitatea femeii.

Care sunt complicațiile anexitei

Anexita este o boală care poate avea complicații grave, dacă nu este tratată la timp și corect. Complicațiile pot fi acute sau cronice și pot afecta sănătatea reproductivă și generală a femeii.

Complicațiile acute ale anexitei sunt:

• Abces ovarian sau tubo-ovarian
• Ruptură de abces
• Peritonită
• Septicemie
• Șoc hipovolemic (scăderea severă a volumului de sânge)

Complicațiile cronice ale anexitei sunt:

• Durere pelvină cronică
• Infertilitate
• Sarcină extrauterină
• Aderențe pelvine
• Dispareunie

Cum se previne anexita

Anexita este o boală care poate fi prevenită prin respectarea unor măsuri simple, dar eficiente. Aceste măsuri sunt:

• Protecția sexuală – folosirea prezervativului la fiecare contact sexual cu un partener nou sau necunoscut, pentru a reduce riscul de infecții cu transmitere sexuală
• Testarea periodică pentru infecțiile cu transmitere sexuală – efectuarea unor teste de laborator la recomandarea medicului sau la apariția unor simptome sugestive, pentru a depista și trata precoce eventualele infecții
• Igiena intimă adecvată – spălarea zilnică a zonei genitale cu apă și săpun neutru, fără a folosi produse iritante sau dezinfectante, pentru a nu altera flora vaginală normală
• Evitarea expunerii la frig sau la schimbări bruște de temperatură – îmbrăcarea corespunzătoare în funcție de anotimp și de condițiile meteorologice, pentru a nu favoriza scăderea imunității locale
• Controlul ginecologic regulat – vizitarea medicului ginecolog cel puțin o dată pe an sau ori de câte ori apar simptome anormale, pentru a beneficia de un examen pelvin, o ecografie transvaginală și alte investigații necesare
• Tratamentul corect al oricărei infecții genitale – urmarea cu strictețe a recomandărilor medicului în ceea ce privește antibioticele, antiinflamatoarele și alte medicamente prescrise, pentru a elimina complet infecția și a evita recidivele
• Informarea și educarea partenerului/partenerilor sexuali – comunicarea deschisă și sinceră cu partenerul/partenerii sexuali despre starea de sănătate, despre riscurile de infecție și despre necesitatea tratamentului comun, pentru a preveni reinfecția și transmiterea bolii

Concluzie

Anexita este o boală serioasă, care poate avea consecințe grave asupra sănătății femeii. De aceea, este esențial să cunoaștem simptomele care pot indica prezența acestei afecțiuni, să ne adresăm medicului cât mai repede posibil și să urmăm tratamentul prescris. De asemenea, este important să respectăm măsurile de prevenire, care ne pot feri de această boală și de complicațiile ei.

Dacă ai întrebări sau nelămuriri legate de anexită, nu ezita să consulți un medic ginecolog sau un specialist în boli cu transmitere sexuală. Ei îți pot oferi informații corecte și personalizate, în funcție de situația ta.

Resurse:

• Long-term intermittent cold exposure affects peri-ovarian adipose …. https://ovarianresearch.biomedcentral.com/articles/10.1186/s13048-021-00851-8.
• Ovarian cysts – Symptoms and causes – Mayo Clinic. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/ovarian-cysts/symptoms-causes/syc-20353405.
• Nanomedicine Strategies for Heating “Cold” Ovarian Cancer (OC): Next …. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/35869032/.
• Cancerul ovarian: Cauze, diagnostic, tratament | Reginamaria.ro. https://www.reginamaria.ro/utile/dictionar-de-afectiuni/cancerul-ovarian.
• Spectrum of BRCA1/2 Mutations in Romanian Breast and Ovarian … – PubMed. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/35409996/.

Articolele din acest site au rol informativ. Administratorii site-ului nu sunt responsabili pentru încercarea de a aplica o rețetă, un sfat sau o dietă și nici nu garantează că informațiile furnizate vă vor ajuta sau nu vă vor dăuna personal. Fiți prudenți și consultați întotdeauna un medic sau un nutriționist!

Vă mulțumim că ați citit! Dacă acest articol vi se pare util și interesant, vă rugăm să îl distribuiți pe rețelele de socializare pentru a fi citit și de alții. În acest fel ne ajutați și ne motivați să scriem mai multe articole interesante.