Fiecare om se teme de ceva. Este normal! Dar cum putem scapa un copil de fricile irationale? De exemplu, de groaza de furtuni, paianjeni, caini sau de a fi singur. Metoda de invatare a abilitatilor, dezvoltata de psihiatrul Ben Furman, este destinata special copiilor de 3-12 ani. Cartea “Abilitati pentru copii in actiune”, publicata de editura Alpina Publisher, explica in detaliu cum functioneaza aceasta. Va prezentam un fragment care contine instructiuni pas cu pas pentru a transforma problemele si fricile copilului in abilitati utile.

Invatarea abilitatilor in 15 pasi

Invatarea abilitatilor este o metoda pas cu pas de a ajuta copiii sa dobandeasca abilitatile necesare si sa depaseasca problemele emotionale si comportamentale. Metoda a fost dezvoltata pentru copii de 3-12 ani, dar poate fi aplicata si adolescentilor. Cei 15 pasi ai metodei sunt:

Incepeti cu un brainstorming alaturi de adultii care au grija de copil sau de copil insusi, despre ce abilitate ar trebui sa invete pentru a-si rezolva problema sau a fi mai fericit.
Conventi cu copilul ce abilitate va invata.
Implicati copilul in discutarea avantajelor stapanirii acelei abilitati.
Rugati copilul sa dea un nume abilitatii.
Propuneti copilului sa aleaga un animal, o alta creatura sau un erou ca aliat imaginar.
Rugati copilul sa numeasca persoanele de la care ar dori sa primeasca sprijin.
Ajutati copilul sa capete incredere rugand oamenii din jurul sau sa-i spuna de ce sunt convinsi ca va reusi sa invete abilitatea.
Propuneti copilului sa discute ce sarbatoare ar dori sa organizeze cand va stapani abilitatea.
Impreuna cu copilul, asigurati-va ca isi poate imagina clar cum se va comporta sau reactiona intr-o anumita situatie cand va avea nevoie sa-si foloseasca abilitatea.
Gasiti modalitati de a anunta apropiatii copilului despre noul sau proiect.
Intocmiti impreuna cu copilul un plan despre cum anume va exersa abilitatea in practica.
Intrebati copilul cum ar trebui ceilalti sa ii reaminteasca de abilitatea sa, daca o va uita.
Cand copilul va stapani abilitatea, organizati sarbatoarea planificata anterior, la care acesta trebuie neaparat sa-si multumeasca ajutorilor si grupului de suport.
Daca este convenabil, dati copilului oportunitatea de a impartasi abilitatea invatata cu alti copii.
Dupa ce copilul a invatat o abilitate, dati-i ocazia sa inceapa sa exerseze una noua.

Cum sa nu te mai temi de caini – povestea unui baiat de 7 ani

Cum sa il inveti pe copilul tau sa nu se mai teama: metoda de invatare a abilitatilor

Povestea urmatoare este relatata de Sari Remes, o asistenta medicala specializata in psihiatrie din Oulu, Finlanda. Sari a invatat metoda la un curs de psihoterapie si a decis sa o foloseasca cu fiul ei Emil, in varsta de 7 ani, care se temea ingrozitor de caini de mai multi ani. Iata ce a rezultat:

Emil suferea de alergii, asa ca nu intrase niciodata in contact cu pisici sau caini. Pana la un moment dat, nici nu a trebuit sa-si invinga teama.

Insa dupa ce a inceput scoala, frica de caini a devenit o adevarata problema. Nu putea merge in vizita la niciun prieten care avea caini si trebuia sa refuze multe invitatii la zile de nastere. Cand se juca afara cu prietenii, era mereu in alerta si fugea in casa imediat ce aparea un vecin cu un caine.

Familia lui Emil era apropiata de familia Emmei. Emil si Emma erau foarte buni prieteni, dar el nu putea merge la ea acasa pentru ca acolo erau trei catei mici. Foarte rar, Emil mergea acolo cu mama sa, dar se agata literal de ea si nu o lasa nicaieri, de teama ca vreun caine s-ar putea apropia de el. Mama lui incepuse sa se enerveze. Ii spunea: “Emil, hai termina odata!”, “Nu e nimic de temut aici” si “E linistit, nu-ti va face nimic”. Dar totul era in zadar. In cele din urma, Sari a realizat ca incercarile ei de a-si linisti fiul aveau efectul opus.

Cumpara din magazin:

Cand Sari a aflat despre metoda invatarii abilitatilor, a decis sa i-o propuna lui Emil, sperand ca va dori sa incerce sa-si depaseasca frica de caini.

“Azi ne-au vorbit despre o metoda interesanta de a ajuta copiii care vor sa invete ceva,” i-a spus Sari fiului ei, aratandu-i caietul de lucru pentru invatarea abilitatilor. “Multi copii au probleme care le ingreuneaza viata, iar aceasta metoda ii ajuta sa transforme problemele in abilitati pe care le pot stapani.”

Emil s-a aratat interesat, asa ca Sari a continuat:

“Trebuie sa incerc metoda cu un copil. Tu nu ai cumva vreo problema la care am putea exersa impreuna?”
“Mi-e frica de caini,” a raspuns Emil.
“Ei bine, am putea incerca,” a spus mama, incercand sa-si ascunda bucuria. “Mai intai trebuie sa aflam ce abilitate ar trebui sa inveti. Asadar, ce trebuie sa inveti ca sa nu te mai temi de caini?”
“Trebuie sa invat sa stau langa caini,” a raspuns Emil.

Mama s-a mirat cat de natural i s-a parut baiatului sa gandeasca in acesti termeni.

Cumpara din magazin:

“Uite, la urmatorul pas trebuie sa dai un nume abilitatii. Cum ai vrea s-o numesti?”
“Abilitatea Murre,” a spus Emil. (Murre este un nume comun pentru caini in Finlanda, adesea folosit ca termen generic).

“Perfect. Și pe cine ai vrea sa alegi ca patron in invatarea acestei abilitati – un animal sau un erou?”

Emil era un mare fan al Spiderman, asa ca l-a ales ca erou. Gestul specific al mainii pe care il face Spiderman cand isi arunca panza a devenit pentru Emil simbolul dezvoltarii curajului in fata cainilor.

“De ce e bine sa stapanesti aceasta abilitate?” l-a intrebat Sari pe Emil, urmand instructiunile din caiet.
“Voi putea merge la prietenii care au caini si la zile de nastere,” a raspuns el.
“Și mai cum?”
“Vom putea merge in vizita la Emma.”
“Da, si cred ca ti-ar placea mai mult sa te joci afara daca nu te-ai teme de cainii care traiesc prin preajma,” a adaugat Sari, intorcand pagina caietului. “Ok. Ai nevoie de ajutoare. Pe cine ai invita in grupul tau de suport?”
“Pe tine si pe tata, si pe bunica, Riikka si Paula,” a raspuns imediat Emil.
Riikka si Paula erau surori care locuiau in vecinatate si cu care se juca adesea.

Emil a facut un plan pentru petrecerea ce urma sa aiba loc dupa ce va stapani abilitatea. Voia sa organizeze o mica serbare acasa cu parintii, bunica, Riikka si Paula si sa-i serveasca pe toti cu prajitura de morcovi a bunicii si limonada.

“Bine, si cum vei exersa abilitatea Murre?” a intrebat Sari.
“Voi lasa cainele sa vina la mine si sa-mi miroasa mana,” a raspuns Emil.

Apoi a luat o foaie de hartie si a schitat planul proiectului sau. Erau trecute numele abilitatii, o imagine cu Spiderman si una cu el insusi langa un caine care ii mirosea mana. A rulat foaia, a legat-o cu o panglica si a ascuns-o in camera sa.

A doua zi, pe strada pe care locuia Emil, doua familii aveau caini mici. Mama lui Emil a observat ca el astepta nerabdator aparitia cainilor si cand in sfarsit a vazut unul, a apucat-o de mana si i-a spus:
“Hai, trebuie sa las cainele sa vina si sa-mi miroasa mana!”

Iesind afara, Emil s-a ghemuit tacut. Nu s-a miscat si si-a tinut mainile aproape de el. Cainele s-a apropiat, l-a mirosit putin si si-a pierdut interesul.
“Emil, ai reusit! Nu-mi vine sa cred! E o minune!” a exclamat mama. Emil a vrut imediat sa alerge inapoi in casa sa-i spuna bunicii despre realizarea sa.
“Bunico! Tocmai am lasat un caine sa-mi miroasa mana!” a anuntat el. Bunica l-a laudat.

A exersat in fiecare zi si in doar cateva zile a avut curajul sa intinda mana si sa lase un caine sa i-o linga. Sari nu a incercat sa-l grabeasca. Baiatul si-a stabilit singur ritmul confortabil de invatare a abilitatii.

Dupa o saptamana, Emil si-a surprins mama intreband-o daca pot merge in vizita la Emma, unde erau trei caini. Au mers si Emil i-a uimit pe toti lasand toti cei trei caini sa se apropie simultan de el.

Cand au trecut doua luni, Emil facuse atat de multe progrese in stapanirea abilitatii Murre incat era timpul pentru petrecere. A invitat-o pe bunica, pe Riikka si Paula, asa cum planuise. Nu au fost tinute discursuri lungi.
“Știi, Emil, de ce ne-am adunat azi,” a spus mama. “Pentru ca ai invatat sa stai langa caini si ti-ai invins frica.”

Cand Sari a relatat aceasta poveste, Emil avea deja 10 ani si nu se mai temea deloc de caini. Putea merge oriunde in vizita, indiferent daca erau sau nu caini acolo. Și incepuse chiar sa dea semne ca era gata sa-i invete si pe altii. Curand dupa petrecere, Sari l-a observat pe Emil sfatuindu-si fratiorul de doi ani si jumatate.
“Vino aici si lasa cainele sa te miroasa. O sa vezi ca nu vei pati nimic,” ii spunea Emil fratelui sau, desi acesta nu parea deloc speriat de caini.

Concluzie

Metoda invatarii abilitatilor este un instrument valoros pentru a ajuta copiii sa-si depaseasca fricile si sa dobandeasca abilitati noi. Prin pasi mici, repetati constant si cu sprijinul celor dragi, copiii pot progresa de la a se teme ingrozitor de ceva, pana la a stapani o abilitate care le face viata mai usoara si mai fericita. Povestea lui Emil ilustreaza clar acest lucru. Cu putin ajutor, orice copil poate transforma o teama sau o problema intr-o realizare de care sa fie mandru.

Sursa imagini: Unsplash, Freepik

Subiecte abordate in articol: invatarea abilitatilor, frici la copii, teama de caini, psihoterapie, metode educationale, abilitati emotionale

VEZI ȘI:

Intoxicatii alimentare in timpul sarcinii: cauze, simptome si tratament