Call Center: (+40) 725 658 919

Transport gratuit în toată țara pentru toate comenzile de peste 199 RON

Articole sănătate

Info

Vrei să vorbim?

Relatii Clienti (+40) 725 658 919

Social

Sindromul de compartiment abdominal

Sindromul de compartiment abdominal

Sindromul de compartiment abdominal este un complex de modificari patologice care apar pe fondul cresterii persistente a presiunii intraabdominale (PIA) si care determina dezvoltarea insuficientei multiple a organelor. Se observa dupa operatii, cu leziuni grave si boli ale cavitatii abdominale, spatiul retroperitoneal, rareori – cu patologie extra-abdominala. Se manifesta prin insuficienta cardiaca, renala, respiratorie, tulburari hepatice si gastrointestinale.

Diagnosticul timpuriu se bazeaza pe masuratori repetate ale PAI, se folosesc date suplimentare din testele instrumentale si de laborator. Tratamentul consta in decompresie chirurgicala urgenta, terapie prin perfuzie si ventilatie ventilatorie.

Informatii generale

Sindromul de compartiment abdominal (SCA) este o complicatie formidabila intalnita in cazul bolilor grave, al leziunilor traumatice si al interventiilor chirurgicale. Primele rapoarte privind efectul negativ al presiunii intraabdominale crescute asupra pacientilor au aparut la sfarsitul secolului al XIX-lea, dar patogeneza SCA si importanta sindromului ca si cauza a decesului au fost stabilite abia in anii 1980.

Conform diferitelor date, patologia este diagnosticata la 2-30% dintre pacientii operati pentru leziuni abdominale. În randul pacientilor in stare critica care necesita terapie intensiva in momentul internarii, cresterea semnificativa a presiunii intraabdominale este detectata in peste 50% din cazuri, iar semnele clinice de SCA sunt evidentiate in aproximativ 4% din cazuri. Fara tratament, rata mortalitatii este de 100%.

Cauze

Abdomenul este un spatiu inchis, delimitat de structuri osoase si de tesuturi moi. În mod normal, presiunea din acesta este aproape de zero. În cazul obezitatii si al sarcinii, creste, dar organismul se adapteaza treptat la aceasta conditie datorita progresiei lente a schimbarilor. Daca PAI creste rapid, organismul pacientului nu are timp sa se adapteze la schimbari, ceea ce duce la disfunctia diferitelor organe.

VEZI ȘI:
Deficienta de vitamina C, hipovitaminoza: Cauze, simptome, tratament.

Urmatorii factori cresc probabilitatea de aparitie a SCA:

Cumpara din magazin:

  • Extensibilitatea redusa a peretelui abdominal. Este detectata cu cicatrici rugoase extinse, dureri abdominale intense, spasm muscular, dupa repararea herniei mari, in pleuropneumonie, in timpul ventilatiei, in special – pe fondul unor setari incorecte ale respiratiei artificiale.
  • Cresterea volumului continutului abdominal. Acest lucru este intalnit in cazul neoplasmelor mari, al obstructiei intestinale, al hematoamelor retroperitoneale mari, al anevrismelor aortice abdominale.
  • Acumularea de lichid sau de gaz. Aceasta poate fi cauzata de peritonita, hemoperitoneu in urma unui traumatism, ascita din cauza tumorilor, ciroza si alte afectiuni. Pneumoperitoneul semnificativ apare de obicei in cazul leziunilor toracoabdominale cu integritatea compromisa a plamanilor si diafragmei. Injectarea de aer in abdomen in timpul interventiilor endoscopice poate juca un rol.
  • Sindromul de scurgere capilara. Se caracterizeaza prin cresterea permeabilitatii capilare si prin scurgerea de lichid in tesuturi din patul vascular. Se intalneste in sepsis, arsuri extinse, acidoza, coagulopatie, hipotermie, transfuzii masive de sange si inlocuitori de sange, solutii de perfuzie intravenoasa.

Heterogenitatea factorilor provocatori este cauza sindromului de compartiment intr-o gama larga de boli si afectiuni, inclusiv cele care nu au legatura cu patologia abdominala. Cele mai frecvente cauze ale SCA sunt traumatismele abdominale severe, hemoragiile intraabdominale de diferite geneze, transplantul de ficat, peritonita, pancreatita acuta distructiva, fracturile multiple ale oaselor pelviene, arsurile majore, terapia prin perfuzie a starilor de soc. Mai rar, sindromul este intalnit in cazul obstructiei intestinale, dupa repararea herniei si in timpul dializei peritoneale.

VEZI ȘI:
Suplimente si vitamine in diabet – ghid complet

Patogeneza

Atunci cand presiunea intraabdominala creste, fluxul sanguin in cavitatea abdominala este afectat, provocand leziuni ale mucoasei stomacului si intestinului pana la formarea de zone de necroza, perforarea organului gol si dezvoltarea peritonitei. Tulburarile circulatorii la nivelul vaselor hepatice determina necroza a peste 10% din hepatocite si modificarea corespunzatoare a probelor hepatice.

Functia de bariera a intestinului este afectata, ceea ce se manifesta prin raspandirea prin contact, limfatica si hematogena a agentilor bacterieni. Creste probabilitatea aparitiei complicatiilor infectioase. Compresia organelor operate potenteaza esecul anastomozei.

Diafragma se deplaseaza in sus, ceea ce determina cresterea presiunii in cavitatea pleurala si intreruperea schimbului de aer. Apare acidoza respiratorie si ulterior cea metabolica. Se formeaza sindromul de detresa respiratorie.

Alimentarea cu oxigen a miocardului este afectata. Din cauza comprimarii trunchiurilor venoase mari, presiunea venoasa centrala creste, intoarcerea venoasa la inima scade, hipertensiunea intracraniana se dezvolta din cauza obstructiei fluxului sanguin din creier.

Cumpara din magazin:

Din cauza comprimarii rinichilor, circulatia sangelui in parenchimul renal se deterioreaza, filtrarea glomerulara este afectata si se formeaza focare de necroza. Afectarea tesutului renal determina o crestere a hormonilor implicati in reglarea functiei renale. Unii pacienti prezinta insuficienta renala acuta cu oligurie sau anurie.

Clasificare

Cresterea sustinuta a PAI se numeste hipertensiune intraabdominala. Clasificarea lui Burch et al., care distinge patru grade ale acestei afectiuni, este utilizata pentru a determina tacticile de tratament: 12-15, 16-20, 21-25 si mai mult de 25 mmHg. SCA este asociat cu o presiune intraabdominala de 20 mmHg sau mai mare, insa nu au fost inca stabilite ratele exacte la care apar modificarile care pun viata in pericol. În functie de factorul etiologic, se disting trei variante de sindrom de compartiment abdominal:

VEZI ȘI:
Hernia hiatala: Simptome, cauze, tratament
  • Primar. Este provocata de procesele patologice din cavitatea abdominala si spatiul retroperitoneal. Se intalneste in traumatisme, peritonita, pancreatita, ruptura de anevrism aortic abdominal, interventii chirurgicale abdominale extinse, hematoame retroperitoneale mari.
  • Secundar. Se formeaza in procesele patologice extra-abdominale. Diagnosticat cu arsuri grave, septicemie, perfuzii masive.
  • Tertiar. Caracterizata prin reaparitia simptomelor la pacientii care au avut o varianta primara sau secundara a sindromului. De obicei, aceasta este cauzata de o schimbare a factorilor care afecteaza PAI, cum ar fi sutura laparostomiei. Ratele de mortalitate sunt mai mari decat in cazul altor forme.

Simptomele ACS

Manifestarile clinice ale patologiei sunt nespecifice, implicand tulburari ale diferitelor organe si sisteme, indicand dezvoltarea si progresia insuficientei multiple a organelor. Dovezile privind simptomele timpurii sunt disparate. Unii cercetatori indica faptul ca sindromul se manifesta prin tensiune musculara abdominala, cresterea volumului abdominal, care sunt combinate cu detresa respiratorie, scaderea diurezei. Altii sugereaza ca detresa respiratorie si oliguria preced simptomele abdominale.

Respiratia este frecventa, superficiala. Oliguria se transforma in anurie. Exista o crestere a frecventei cardiace, o scadere a presiunii arteriale cu o PIO neschimbata sau crescuta. Fenomenele de insuficienta respiratorie, cardiaca si renala cresc rapid, daca pacientul respira singur, este necesar sa se transfere pacientul la AVL, este necesara stimularea diurezei, dar utilizarea diureticelor adesea nu ofera rezultatul dorit. Neefectuarea decompresiei va duce la deces din cauza insuficientei progresive a organelor.

VEZI ȘI:
5 lucruri care va vor ajuta sa va sustineti imunitatea primavara

Complicatii

Complicatiile tipice ale sindromului de compartiment in urma unei interventii chirurgicale sunt esecul suturilor si al anastomozelor si supuratia ranilor. Exista o probabilitate crescuta de abcese intraabdominale, peritonita si sepsis. Dupa o laparotomie de decompresie, 90% dintre pacienti dezvolta hernii si fistule intestinale, iar 22% dezvolta fistule multiple de ligatura.

Disfunctia pulmonara creste riscul de pneumonie. Unii pacienti cu IRA dezvolta insuficienta renala cronica pe termen lung. Durata tratamentului pentru bolile de baza este mai mare si se observa rezultate functionale mai proaste in cazul traumatismelor.

Diagnostic

Din cauza manifestarilor nespecifice si a altor cauze posibile de insuficienta multipla a organelor, diagnosticarea acestei afectiuni pe baza simptomelor clinice este foarte dificila. Avand in vedere gravitatea patologiei si natura sa amenintatoare de viata, masurarea profilactica periodica a PAI la cei care prezinta riscul de a dezvolta sindromul de compartiment este considerata cea mai buna optiune.

În prezenta unei laparostomii, a unui drenaj abdominal, a dializei peritoneale sau a laparoscopiei, este posibila masurarea directa a indicelui, dar, din cauza complexitatii si invazivitatii, aceste metode sunt rareori utilizate. De obicei, se utilizeaza urmatoarele proceduri de diagnosticare:

  • Masurarea presiunii vezicale. Aceasta este cea mai comuna masuratoare. Se realizeaza prin cateterizare dupa eliminarea urinei si administrarea a 20-25 ml de solutie calda.
  • Alte optiuni pentru masurarea PAI. Pentru a evalua indicele se utilizeaza gastricul (prin sonda nazogastrica) si vena cava inferioara. Masuratorile pot fi oarecum diferite de PAI reala, dar procedurile repetate corect vor oferi o imagine destul de precisa a modificarii presiunii intraabdominale.
  • Teste de laborator. Analiza gazelor din sangele arterial releva o alcaloza respiratorie acuta. Sangele prezinta niveluri crescute de lactat, uree, creatinina, alanin aminotransferaza, fosfataza alcalina, scaderea pH-ului sanguin. Testele de urina arata proteinurie, eritrociturie si cilindrurie.

  • Radiografie toracica. Radiografiile arata o inaltare a cupolelor diafragmatice.

VEZI ȘI:
Ce este testul de sange pentru magneziu si de ce sa il faci

Tratamentul sindromului de compartiment abdominal

Decompresia chirurgicala este considerata a fi principalul tratament pentru ACS, dar indicatiile pentru interventie nu au fost inca definite cu precizie. În practica clinica, algoritmul este adesea utilizat, conform caruia in gradul 1 si 2 de hipertensiune intraabdominala, se recomanda monitorizarea si corectarea terapiei de perfuzie; in gradul 3 – laparotomie de decompresie cu terapie intensiva; in gradul 4 – decompresie chirurgicala urgenta si resuscitare.

În prezenta ascitei, se poate efectua initial punctia abdominala, laparocenteza sau laparoscopia urmata de drenaj. Decompresia chirurgicala se efectueaza in sala de operatie sau in unitatea de terapie intensiva. Se foloseste o incizie transversala sau mediana. Ulterior, se efectueaza un management abdominal deschis.

În cazul in care PAI este normalizata si nu exista edem al organelor interne si al tesuturilor inconjuratoare, rana este suturata in ziua 1-8. În alte cazuri, se efectueaza o inchidere intarziata a laparostomiei. Grefele de plasa sunt plasate pentru a reduce riscul de hernii.

Masurile chirurgicale sunt efectuate pe fondul controlului semnelor vitale, al IVL, al stimularii diurezei, al corectarii tulburarilor metabolice, al prevenirii colapsului cardiovascular datorat rezistentei vasculare periferice reduse si al prevenirii tulburarilor cardiace datorate lactatului si potasiului care intra in sange dupa ce ischemia a fost eliminata.

Evolutie si prevenire

Prognosticul in cazul sindromului de compartiment abdominal este determinat de oportunitatea masurilor de tratament. În cazul decompresiei chirurgicale in primele 6 ore de la aparitia semnelor de SCA (inainte de aparitia modelului de insuficienta multipla de organe), rata de supravietuire este de 80%. În interventiile tardive, 43-65% dintre pacienti mor. În absenta decompresiei, mortalitatea ajunge la 100%.

VEZI ȘI:
Somnul si frumusetea – cum sa prevenim aparitia ridurilor in timpul odihnei

Prevenirea include vigilenta medicului la admiterea pacientilor cu risc de formare a SCA, masurarea regulata a PIO, suport respirator adecvat si terapie perfuzionala corecta. Unii autori sugereaza sa nu se sutureze aponevroza in cazul traumatismelor abdominale severe si al altor patologii care provoaca ACS, dar aceasta masura nu este intotdeauna eficienta.

Important: Articolele din acest site au rol informativ. Administratorii site-ului nu sunt responsabili pentru incercarea de a aplica o reteta, un sfat sau o dieta si nici nu garanteaza ca informatiile furnizate va vor ajuta sau nu va vor dauna personal. Fiti prudenti si consultati intotdeauna un medic sau un nutritionist!

VEZI ȘI:
Vitamine pentru femei dupa 40 de ani. De ce trebuie sa le iei?

*Toate produsele recomandate de Organicsfood.ro sunt selectate de catre echipa noastra editoriala. Unele dintre articolele noastre includ link-uri afiliate. Daca cumparati ceva prin intermediul unuia dintre aceste link-uri, ne ajutati sa castigam un mic comision din partea vanzatorului si astfel sa sustinem scrierea de articole utile si de calitate.

Articole similare: