Call Center: (+40) 725 658 919

Transport gratuit în toată țara pentru toate comenzile de peste 199 RON

Somnul de prânz al copiilor: când îi lăsăm să renunțe?

Somnul de prânz al copiilor: Când îi lăsăm să renunțe?

Somnul de prânz al copiilor este un subiect fierbinte printre părinți. Ca mamă a doi copii, am trecut prin această etapă de două ori și pot spune cu certitudine că nu există o rețetă universală. Fiecare copil are propriul ritm și propriile nevoi. Dar haideți să aruncăm o privire mai atentă asupra acestui fenomen și să vedem ce spun specialiștii.

Când eram proaspătă mămică, credeam că bebelușul meu va dormi la nesfârșit. Ei bine, ce surpriză am avut! Pe măsură ce copilul creștea, somnul lui se schimba dramatic. De la un nou-născut care dormea aproape non-stop, am ajuns la un copil care se lupta cu somnul de prânz ca un leu. Și atunci m-am întrebat: oare e momentul să renunțăm la somnul de prânz?

Momentul crucial: Când e timpul să renunțăm?

Haideți să fim sinceri – nu există o vârstă magică la care toți copiii renunță la somnul de prânz. Unii copii sunt gata să renunțe la 2 ani, în timp ce alții continuă să doarmă la prânz până la 5-6 ani. Dar există niște repere generale pe care le putem urmări.

În general, copiii încep să renunțe la somnul de prânz între 3 și 5 ani. Dar atenție! Acest lucru nu se întâmplă brusc. E mai degrabă un proces treptat, cu multe suișuri și coborâșuri. Într-o zi, copilul tău ar putea refuza categoric să doarmă la prânz, iar a doua zi să adoarmă în farfuria cu supă.

CITEȘTE ȘI:
Sufleu de peste pentru copii: Reteta pas cu pas

Ce am observat eu la copiii mei? Tranziția a fost diferită pentru fiecare. Cel mare a renunțat brusc la 3 ani și jumătate. Pur și simplu s-a trezit într-o zi și a declarat: “Mami, eu sunt mare acum. Nu mai dorm la prânz.” Și asta a fost. Cel mic, în schimb, a avut o tranziție mult mai lentă. A renunțat treptat, de la 5 zile pe săptămână, la 3, apoi la 1, până când, în cele din urmă, a renunțat complet la 4 ani și 2 luni.

Semne că e timpul să renunțați la somnul de prânz

Dar cum știm când e momentul potrivit? Iată câteva semne clare că micuțul tău ar putea fi gata să renunțe la somnul de prânz:

  1. Lupta cu somnul: Dacă copilul tău petrece o oră întreagă învârtindu-se în pat fără să adoarmă, s-ar putea să fie un semn că nu mai are nevoie de somnul de prânz.
  2. Energia debordantă: Dacă copilul tău are energie cât pentru trei copii până seara târziu, chiar și fără somn de prânz, s-ar putea să fie pregătit să renunțe.
  3. Dificultăți la culcare: Dacă somnul de prânz interferează cu somnul de noapte, făcându-l pe copil să se culce târziu sau să se trezească în mijlocul nopții, ar putea fi timpul să îl eliminați.
  4. Treziri matinale: Dacă copilul se trezește cu noaptea-n cap, ar putea fi un semn că are prea mult somn în 24 de ore.
  5. Refuzul constant: Dacă copilul refuză constant să doarmă la prânz și nu pare afectat de lipsa somnului, ar putea fi pregătit să renunțe.

Dar atenție! Chiar și atunci când copilul renunță la somnul de prânz, s-ar putea să aibă nevoie ocazional de un pui de somn, mai ales în zilele foarte active sau stresante.

Consecințele renunțării la somnul de prânz

Să fim sinceri, renunțarea la somnul de prânz nu e întotdeauna ușoară – nici pentru copil, nici pentru părinte. Când cel mare al meu a renunțat la somn, am avut câteva săptămâni de coșmar. Era irascibil, plângea din orice și adormea la 6 seara, doar pentru a se trezi la 5 dimineața. A fost o perioadă de adaptare pentru toată familia.

Dar nu trebuie să intrăm în panică. Această tranziție este normală și necesară. Copiii au nevoie să învețe să își gestioneze energia pe parcursul unei zile întregi. Și da, vor fi zile când vor fi obosiți și iritabili. Dar cu timpul, corpul lor se va adapta la noul program.

Ce putem face noi, ca părinți? Putem introduce un “timp liniștit” în locul somnului de prânz. O oră în care copilul stă liniștit în pat, citește o carte sau se joacă în liniște. Acest lucru îi oferă o pauză necesară, chiar dacă nu doarme.

Nevoile de somn ale copiilor: Mitul versus realitatea

Să vorbim puțin despre câtă nevoie de somn au de fapt copiii noștri. Există o mulțime de mituri și informații contradictorii pe acest subiect.

Academia Americană de Medicină a Somnului oferă niște recomandări generale:

  • Bebelușii (4-12 luni): 12-16 ore (inclusiv somnul de zi)
  • Copiii mici (1-2 ani): 11-14 ore (inclusiv somnul de zi)
  • Preșcolarii (3-5 ani): 10-13 ore (inclusiv somnul de zi)
  • Școlarii (6-12 ani): 9-12 ore

Dar haideți să fim realiști – câți dintre noi reușesc să se încadreze perfect în aceste recomandări? Copiii noștri sunt unici, cu nevoi unice de somn. Unii au nevoie de mai mult somn, alții de mai puțin. Ideea este să observăm copilul și să vedem ce funcționează pentru el.

Am avut o prietenă al cărei copil de 4 ani dormea încă 3 ore în fiecare după-amiază. Era îngrijorată că doarme prea mult. Dar copilul era fericit, energic și dormea bine noaptea. Deci, de ce să schimbi ceva ce funcționează?

Pe de altă parte, copilul meu de 3 ani dormea doar 9 ore pe noapte și nici un minut în timpul zilei. Era perfect fericit și sănătos. Fiecare copil e diferit și asta e frumusețea parentingului – să descoperim și să respectăm individualitatea fiecărui copil.

Concluzie: Ascultă-ți copilul și intuiția ta

În final, cea mai bună strategie este să asculți nevoile copilului tău și să ai încredere în intuiția ta de părinte. Nu există o vârstă “corectă” pentru renunțarea la somnul de prânz. Unii copii vor renunța mai devreme, alții mai târziu.

Important este să fim flexibili și să ne adaptăm la nevoile în schimbare ale copiilor noștri. Dacă copilul tău pare fericit și odihnit fără somn de prânz, atunci probabil e pregătit să renunțe. Dacă, în schimb, devine irascibil și obosit fără somnul de prânz, atunci poate că încă are nevoie de el.

Renunțarea la somnul de prânz este o etapă importantă în dezvoltarea copilului. Este un pas spre independență și maturitate. Ca părinți, rolul nostru este să îi ghidăm și să îi susținem în această tranziție, nu să o forțăm.

Așadar, dragi părinți, fiți răbdători, fiți flexibili și, mai presus de toate, bucurați-vă de această călătorie numită parentig. Pentru că, înainte să ne dăm seama, copiii noștri vor fi adolescenți care vor dormi până la prânz în weekenduri!

Vă invit să împărtășiți experiențele voastre în comentarii. Cum a fost pentru voi procesul de renunțare la somnul de prânz? Ce strategii ați folosit? Haideți să învățăm unii de la alții!

Sursa imagini: Shutterstock

Etichete: somn copii, dezvoltare copii, parenting, somnul de prânz, rutina de somn, educație copii

Acest editorial se bazează pe experiența personală a autoarei ca mamă a doi copii și pe cercetări extensive în domeniul somnului pediatric. Informațiile prezentate sunt menite să ofere o perspectivă generală și nu înlocuiesc sfatul unui specialist în domeniu.

Articole similare:

Organics Food