| Vitamine | mg | Minerale | mg |
| Vitamina C | 160,1 | Potasiu, K | 609 |
| Vitamina B3 | 1.824 | Magneziu, Mg | 160 |
| Vitamina B2 | 0,471 | Calciu, Ca | 405 |
| Vitamina B5 | 0,409 | Fosfor, P | 106 |
| Vitamina B6 | 0,348 | Fier, Fe | 17.45 |
Cum se utilizeaza exact si sub ce forma
Cimbrul recoltat la inceputul infloririi (tulpinile inflorite sunt separate de lastarii lemnosi si rezistenti) este medicinal. Proaspat cules si uscat are un miros persistent si un gust usor picant, picant, cu o nota de amaraciune. Iarba de cimbru se foloseste la prepararea de extracte lichide sau decoctari, infuzii sau tincturi.
Ceaiul de cimbru este, de asemenea, folosit in scopuri medicinale. Cimbrul este utilizat extern in bai aromatice, comprese, lotiuni si gargara[3].
Proprietati medicinale
Planta de cimbru contine derivati fenolici de terpene (timol, carvacrol, pinen, cymol, borneol, linelool), acid timic, taninuri, flavonoide, triterpene, acizi organici si amareala.
Iarba de cimbru contine uleiuri volatile (care includ terpenele linalol si terpineol, borneol, timol, carvacrol), flavonoide, acizi ursolic si oleic, amareli, guma si taninuri[9].
Este utilizat ca expectorant, analgezic, antibacterian, antihelmintic si ca stimulent gastric. Se foloseste in bronsite, pneumonii, bronsiectazii. Ca analgezic in tratamentul radiculitelor si nevritelor, in afectiuni ale articulatiilor, ale sistemului muscular si ale trunchiurilor nervoase periferice[3].
În medicina oficiala
Preparate de farmacie pe baza de cimbru:
Timol (sub forma de pulbere), care include crenguta de cimbru. În cazul ankylostomidozei (infestare cu helminti) se prescrie 1 g la fiecare sfert de ora, in prize cvadruple, pe stomacul gol.
Timolul distruge parazitii (viermele de par, ankylostoma, necuratul american, diverse ciuperci) si amelioreaza durerea. Timol este contraindicat in cazul functiei cardiace decompensate, bolilor renale si hepatice, ulcer gastric si duodenal, sarcina.
O solutie slaba de Timol dezinfecteaza cavitatea bucala. Ca analgezic si antiseptic, timolul este utilizat in stomatologie.
Extract de cimbru (lichid). Folosit ca expectorant si analgezic. Eficient si in sciatica si nevroze.
Pertussin (sub forma de sirop). Prescris copiilor cate o lingura de desert la tuse convulsiva, iar adultilor cate o lingura ca medicament expectorant de trei ori pe zi[9].
În medicina populara
Ca antibiotic gastric si ca expectorant, cimbrul pentru tuse se foloseste sub forma de infuzie: o lingura de materie vegetala se toarna 400 ml de apa clocotita. Se lasa la infuzat timp de 10 minute si se bea cate o lingura de pana la trei ori pe zi.
Este recomandat sub forma de infuzie pentru reducerea sucului gastric pe fond de balonare, in lipsa poftei de mancare si ca antihelmintic in aceeasi maniera ca si infuzia de cimbru[9].
Ceaiul de cimbru este prescris pentru afectiuni intestinale, boli pulmonare si ale cailor urinare, digestie incetinita, fermentatie in intestine, balonari si colici, atonie gastrica (o incalcare a functiei sale motorii), astm bronsic, tuse convulsiva, viermi intestinali, ca diuretic, pentru tulburari de somn, nervozitate si alcoolism.
Pentru a prepara ceaiul de cimbru, se fierbe o lingura de flori si frunze de cimbru in 200 ml de apa clocotita. Se lasa la infuzat si se bea in inghitituri mici, pana la doua pahare pe zi.
În catarul gastro-intestinal se prepara infuzie: o lingura amestec de plante de cimbru, frunze de melisa, frunze de clementina si frunze de capsuni salbatice (in proportie de 1:4:5:10) infuzate in 300 ml de apa clocotita, se strecoara si se iau 100 ml de trei ori pe zi.
În cazul catarului aparatului respirator se prepara o lingura de amestec de plante din frunze de cimbru, oregano si capsun (in proportie de 2,5:2,5:5) in 400 ml de apa clocotita, se lasa sa stea, se strecoara si se iau doua linguri la interval de trei ore.
Cimbrul contra alcoolismului: in alcoolismul cronic este eficient decoctul de 7% de planta de cimbru, care se ia cate 50 g de doua ori pe zi, timp de 2-4 luni[10].
Pentru copii ( in caz de tuse convulsiva, sub forma de decoct sau infuzie) se administreaza, in functie de varsta copilului, cate o lingurita sau lingura de desert, calduta, de pana la 4 ori pe zi. Infuzia se prepara in doza de: 10 g de planta de cimbru la 200 ml de apa clocotita[11].
În cazul tusei umede se recomanda un ceai de plante: se amesteca cate o lingura de seminte de anason, frunze de eucalipt, flori de musetel si musetel, muschi islandez, cimbru si 2 linguri de frunze de mama si mama vitrega.
O lingura cimbru se infuzeaza in 200 ml de apa clocotita, apoi se fierbe timp de o jumatate de ora la baie de apa. Se raceste si se strecoara. Se toarna lichidul rezultat apa fiarta pana la un volum de 0,2 litri si se bea un sfert de cana de trei ori pe zi, timp de cel putin sase luni.
În cazul bronsitei cu tuse umeda prelungita, preparati o lingura de seminte de anason, flori de maces, radacina de lemn dulce si 1,5 linguri de cimbru.
Fierbeti o lingura de material vegetal cu apa clocotita (200 ml). Se fierbe timp de un sfert de ora, apoi se raceste si se strecoara. Se dilueaza un decoct concentrat la un volum de 0,2 litri de apa fiarta. Beti 50 ml de trei ori pe zi, luand infuzia intre mese.
În tulburarile de somn, este util un ceai (se foloseste si ca sedativ): se prepara un decoct din fructe de paducel si maces, floare de tei si planta de cimbru, in proportie de 2:4:2:5[5].
În medicina orientala.
Printre retetele lui Avicenna, este recomandat ca parte a unei colectii, ca remediu pentru “zdrobirea si indepartarea blanda si delicata a pietrelor la rinichi”. Se sugereaza sa se amestece in parti egale levantica, cimbru, frunze si fructe de capsun, melisa, menta si iarba de pisica. Amestecul se prepara si se bea sub forma de ceai[3].
În cercetarile stiintifice
Interesul stiintific pentru cimbru si proprietatile sale a persistat din cele mai vechi timpuri pana in prezent.
Lucrarile cercetatorilor M. Hotta, R. Nakata, M. Katsukawa etc.[12] sunt consacrate studiului aprofundat al componentei uleiului esential de cimbru, carvacrolul.
Э. M. A. Daukan si A. Abdullah au analizat valoarea medicinala a plantei de cimbru, subliniind efectele antioxidante si antibacteriene ale plantei[2].
Bubenchikova V. N. si Starchak Y. A. au evaluat efectul antiinflamator care decurge din utilizarea cimbrului Pallas grass. Aceiasi autori descriu componentele minerale si aminoacizii (in caracteristici calitative si cantitative) continute in flori.
De asemenea, in lucrarea lui Bubenchikova V. N. si Starchak Yu. A. este abordata problema activitatii farmacologice a diferitelor specii de cimbru. [13],[14],[15].
Descrierea cimbrului ca o cultura aromatica si condimentara este scopul studiului lui Anischenko I. E., Kucherova S. V., Zhigunov O. Ю.[16].
La gatit
Uleiul esential de cimbru este utilizat in industria conservelor si a bauturilor alcoolice. În bucatarie este un condiment utilizat pe scara larga in muraturi, marinade, in prepararea mancarurilor din carne si peste. Ca condiment, confera o nota condimentata si la gustari si mancaruri principale.
Branza la cuptor cu cimbru
Pentru a pregati acest aperitiv original, veti avea nevoie de: un pachet de branza tofu (varietati usor sarate), o lingura de cimbru proaspat tocat, o jumatate de lingura de ulei de masline, sare si piper negru proaspat macinat, o jumatate de ardei rosu iute, taiat si curatat de seminte, paine alba proaspata pentru servire.
Preincalziti cuptorul la foc mediu. Asezati branza pe o foaie de pergament si presarati cimbrul tocat. Se stropeste cu ulei de masline si se asezoneaza cu sare si piper negru macinat, dupa gust. Coaceti branza in cuptor timp de aproximativ 10 minute, (pana cand amestecul incepe sa se topeasca). Se serveste cu ardei rosu taiat felii si felii de paine alba[17].
În cosmetica
Uleiul esential de cimbru este folosit in sampoane pentru a intari parul. Are un efect benefic asupra pielii cu probleme, predispuse la iritatii si inflamatii, ceea ce il face o componenta indispensabila a cremelor si lotiunilor.
Uleiul esential este folosit nu numai in industria parfumurilor si a cosmeticelor, ci si in fabricarea sapunului. Este o componenta a pastelor de dinti si a elixirelor medicinale, care au proprietati bactericide pronuntate[4].
Lucruri interesante despre cimbru
În Grecia antica, la Roma si in timpul Evului Mediu, era asociat cu puterea si curajul.
Exista o vorba printre greci: “Miroase a cimbru”. Acest lucru insemna ca persoana in cauza era un individ gratios, rafinat si aristocrat.
A fost folosit pentru procesul de mumificare in Egiptul antic. Sicriul umplut cu cimbru a fost o garantie pentru trecerea in siguranta si cu succes la viata urmatoare.
În epoca medievala, crengutele de cimbru erau ascunse sub perna. Se credea ca alunga cosmarurile si aduce vise placute.
În traditia culturala britanica, era asociat cu taramul zanelor si al spiridusilor. În Visul unei nopti de vara al lui Shakespeare, cimbrul este mentionat ca fiind patul pe care a dormit regina zanelor, Titania.
Mierea Hymettus este un tip special de miere obtinuta din polen si nectar colectate din plantele care cresc pe Muntele Hymettus din Grecia.
Contraindicatii ale cimbrului
Cimbrul poate provoca reactii alergice complicate la persoanele cu intoleranta individuala. Înainte de a folosi planta in scopuri medicinale, ar trebui facut un test simplu: spalati-va incheieturile mainilor cu infuzie. Daca in decurs de o ora de la aplicarea lichidului nu apare nicio iritatie pe piele, se pot continua procedurile de aplicare externa.
Planta este contraindicata in sarcina, la fel cum este periculos pentru cei cu patologii si boli renale, ulcer gastric si [12] duodenal.
Majoritatea medicilor considera ca aceasta planta, atunci cand este folosit corect, este mult mai eficient decat alte antiinflamatoare, dar nu trebuie folosit la nesfarsit, deoarece poate provoca hipotiroidism (activitate slabita) al glandei tiroide.”[11].
Cum se cultiva cimbru
Planta face parte din categoria celor care iubesc caldura. Metoda de reproducere este insamantarea, principala conditie pentru obtinerea rasadurilor este umiditatea crescuta a solului.
Plantele adulte sunt slab adaptate la umiditate. Lipsa luminii si a caldurii afecteaza in mod negativ rata de germinare si duce la o reducere suplimentara a uleiului esential din materia prima.
Terenul pentru cimbru este arat la o adancime de 0,3 m. În lunile de toamna, solul arat este cultivat. La inceputul primaverii, solul se ara din nou si se insamanteaza semintele (adancimea de semanat de 1 cm), pastrand distanta intre randuri la 0,5 m. Rata de insamantare este de aproximativ 70 g de seminte la 100 mp.
Înainte de semanat, solul se fertilizeaza cu ingrasaminte organice. Înflorirea si formarea fructelor are loc in al doilea an de viata al plantei. Culturile trebuie curatate periodic de buruieni, solul de pe parcela trebuie discuit si arat[4].
Cimbrul tolereaza perfect iernatul sub zapada, necesita udare moderata si accepta bine ca ingrasamant compostul si faina de oase. Cand planta a inflorit, este indicat sa se taie arbustii cu 2/3. Pe vreme calda, udarea se face cel mai bine sub radacina.[5].
Se recolteaza in timpul sezonului de inflorire (mijlocul verii). Ierburile proaspat taiate pot fi transformate in uleiuri esentiale sau uscate. Se usuca intr-un loc cu acces adecvat la aer proaspat, sub un adapost, intinzand planta in strat subtire si amestecand ocazional.
Uscarea corecta a cimbrului este determinata de gradul de fragilitate a tulpinilor uscate. Iarba uscata este taiata si curatata de tulpinile grosiere. Termenul de valabilitate al materiei prime este de pana la 2 ani[6].
